Horia Cristian

TRANSFORMAREA 2

2012-01-17T10:42:00.002+02:00

Avem un sistem. Cum procedăm? (II)

Episodul 2 al serialului publicat in revista Medica Academica

Corpul uman are un număr limitat de simptome pe care le poate exprima. Pe cale de consecință, pe măsură ce medicina avansează și identifică cu precizie tot mai multe boli, constatăm că aceleași simptome sunt comune unui număr mare de boli. Așa că diagnosticul devine din ce în ce mai mult o problemă. În procesul de tratare a unei boli există două momente de incertitudine: diagnosticul și tratamentul. Modul cum rezolvăm aceste două momente de incertitudine ne face doctori mai buni sau mai puțin buni. Dacă punem diagnosticul precis, tratamentul corect ar trebui să fie simplu de făcut.

Există trei feluri de medicină:

1. Medicina intuitivă - acea medicină care tratează situațiile foarte complexe, unde mai multe boli dau simptome intricate; se bazează pe specialiști inteligenți, competenți, bine pregătiți și, mai ales, cu experiență foarte bogată. Aceștia își folosesc cunoștințele și experiența având capacitatea de a intui, fiind capabili să "vadă" modele de diagnostic acolo unde ceilalți văd doar o avalanșă copleșitoare de simptome și semne; au şi capacitatea de a experimenta, fiind capabili să inițieze tratamente și să le adapteze "din mers", identificând modificările imperceptibile ale unor simptome sau semne cu mult înainte ca ceilalți medici să vadă ceva. Din păcate acești specialiști sunt foarte rari și, pe cale de consecință, extrem de scumpi: scump de identificat, scump de educat și antrenat, timpul lor e scump și folosesc aparatură și investigații foarte scumpe. Medicina intuitivă e scumpă.

2. Medicina bazată pe dovezi (evidence based medicine) - modelele de diagnostic sunt mult mai simplu de văzut, fiind ajutate mai mult de investigațiile moderne. Aici inovațiile transformatoare și-au spus cuvântul: imagistica modernă, analizele sofisticate permit diagnosticul de precizie. Experiența experților a fost transformată în ghiduri de diagnostic și tratament. Diagnosticul corect este accesibil unui număr mare de specialiști cu experiență mai redusă. Bineînțeles, şi costurile sunt mai reduse.

3. Medicina de precizie (rule based medicine) - diagnosticul se poate pune foarte precis, și pe cale de consecință tratamentul este simplu și extrem de eficient. Diagnosticul și tratamentul sunt procedurate și precise. Atât de precise încât și un nespecialist poate stabili cursul tratamentului. Înainte de a fi indignați, amintiți-vă că diabeticul știe mai bine decât orice asistentă să își măsoare glicemia și știe mai bine decât medicul să își stabilească doza de insulină; nu e niciun mister în a pune diagnosticul de otită, doar să ai un otoscop; nu e nevoie de un chirurg ca să trateze o plagă superficială, asistenții medicali se descurcă mult mai bine datorită experienței. Aici vorbim de protocoale de diagnostic și tratament care fac medicina mai accesibilă și, în multe cazuri, tratamentul este atât de precis încât putem garanta rezultatul.

De ce toată povestea asta?

Inovațiile transformatoare au rolul de a duce medicina către medicina de precizie, ca tratamentele să fie cât mai precise, să ducă la vindecare și să fie cât mai accesibile. Cine nu vrea să fie tratat ieftin, imediat și să știe că rezultatul pozitiv e garantat? În medicină sunt mii de boli individualizate și mii de sindroame; odată cu dezvoltarea tehnologică, noi și noi boli sunt identificate din masa mare, amorfă a sindroamelor. Ideea e să punem fiecare boală în categoria sa și să o "adresăm" cu modelul de business corect, ceea ce duce la optimizarea resurselor. Bolile ce țin de medicina de precizie să le dăm medicului generalist, care poate fi accesibil și convenabil, iar calitatea e garantată de precizie. Bolile din medicina bazată pe dovezi să le dăm o parte medicului generalist și o parte specialiștilor, dar pe care să îi transformăm din medici individuali în echipe multidisciplinare. Iar bolile din medicina intuitivă să le dăm echipelor multidisciplinare și experților. În acest fel vom optimiza costurile, vom face serviciile tot mai convenabile și vom obține calitatea cea mai bună.

Cum facem toate astea, care sunt mijloacele care facilitează această transformare? Cât durează și cât costă? Aceste transformări nu apar peste noapte și nu se vor produce brusc. Nu sunt adeptul impunerii unor schimbări, pentru că oamenii reacționează prost la schimbare. Ca atare trebuie să acceptăm că schimbarea se va produce treptat: lent la început, inițiată de "inovatori", iar când se atinge "masa critică" rapid, dar niciodată complet. Întotdeauna vor rămâne acei "bătrâni" conservatori care nu se vor schimba, ci vor fi înlocuiți de noua generație.

Modelul de business în medicină

În lume sunt definite trei modele de business: furnizorul de soluții, furnizorul de valoare adăugată și rețeaua de facilitare. Orice business la ora actuală îmbracă una dintre aceste trei forme și nu văd de ce medicina ar trebui să fie diferită.

Furnizorul de soluții: te duci la el cu o problemă nestructurată, are specialiști competenți, face tot felul de analize și îți dă soluția la problema ta. Îl plătești per prestație. Firmele de consultanță sunt prototipul furnizorului de soluții. Dar și medicii sunt la fel: pacienții merg la ei cu o problemă nestructurată, un amalgam de simptome, și medicii, experții bine pregătiți fac tot felul de analize și dau soluția. Pacientul plătește per prestație: consultația + analizele.

Furnizorul de valoare adăugată: te duci la el cu o problemă structurată, ia materia primă, o trece prin procese bine structurate, repetate până la perfecțiune, și rezultă produsul finit; procesele sunt atât de bine perfecționate încât rezultatul poate fi garantat. Plătim produsul finit. Fabricile sunt prototipul. Pacienții au o problemă structurată, de exemplu o hernie, se duc la spital, unde medicii aplică tehnici chirurgicale bine puse la punct de generații de chirurgi, repetate până la perfecțiune, și oferă vindecarea. În teorie e bine, dar în practică e mai complicat, tehnicile nu sunt repetate la perfecțiune pentru că "un chirurg bun are o paletă variată de tehnici", medicii nu garantează vindecarea, iar plata nu se face per rezultat ci per serviciu, adică chiar dacă "operația a reușit, pacientul a murit", operația este plătită.

Rețeaua de facilitare: facilitează schimbul de informații în cele mai diverse domenii. Facebook-ul este un exemplu notoriu. Rețelele trăiesc din abonamente. Ce are asta comun cu medicina? Foarte multe, pentru că medicii înșiși sunt vaste rețele de facilitare, își recomandă pacienții unii altora, recomandă farmacii sau laboratoare de analize. Capitația actuală este un "abonament" primitiv. Aceste rețele de facilitare funcționează, dar primitiv și ineficient.

În concluzie, transformarea va trebui să clarifice modelele de business în medicină și prin aceasta va face ca serviciile oferite să fie mai accesibile, mai convenabile și de calitate.

Accesibilitatea serviciilor medicale

Sunt serviciile medicale accesibile? Cât sunt de scumpe? Dacă vrei calitate trebuie să plătești, dar cine suntem noi să refuzăm calitatea celor care nu pot plăti? Nu toată lumea poate pleca la Viena. Nu toți românii își pot permite să își cumpere medicamente sau implanturi pentru operații. Deci serviciile medicale nu sunt, în general, accesibile. Sunt convenabile măcar? Ce faci când ești bolnav? Te duci la medicul de familie, el te trimite la Casa de Asigurări să îți iei o adeverință, apoi la laborator să îți faci analize, o "poză" și o ecografie; te întorci la medicul de familie și apoi te trimite la specialist, care te trimite și la alte analize și poate la un CT/RMN, te întorci la medicul specialist, care te mai trimite și la alţi 2-3 specialişti și apoi îți dă o recomandare către medicul de familie. În final, te duci la medicul de familie care îți transcrie rețeta și îți dă concediu. Dar nu s-a terminat: mergi din farmacie în farmacie căutând medicamentul. Apoi te întorci la medicul de familie, la control, care te mai trimite la specialist pentru alt control, și în final, după 10 - 15 zile de plimbări, ai în sfârşit un tratament care dă rezultate. Evident, nu e convenabil! Calitate? Studiile făcute arată că 20% dintre prescripțiile medicale au medicamente off-label (neînregistrate în tratamentul bolii respective), prescripții mai mari decât dublul dozei maxime admise sau interacțiuni severe cu alte medicamente prescrise. Deci avem mult până la a avea servicii accesibile, convenabile și de calitate.

Spitalul şi modelul său de business

Unde începem? Hai să începem cu spitalele, pentru că sunt un subiect fierbinte, de care toată lumea știe: s-au închis spitale, fiecare din noi avem o rudă sau un prieten care în ultimele 6 luni a trecut printr-un spital. "Autoritățile" se plâng că spitalele consumă mulți bani, că sunt prost administrate, că sunt găuri negre...etc. Consumatorii, pe de altă parte, cred că "dăm bani degeaba", că dacă mergem în spital trebuie să cumpărăm de toate și să dăm bani la toată lumea, de la portar la medic. Ciudat, pe "cealaltă parte a baricadei", la cei care lucrează în interiorul sistemului, percepția este inversă: că banii nu sunt suficienți, că tarifele ar trebui crescute și salariile sunt mult prea mici. Un studiu publicat în revista Capital arată că 92,1% dintre angajații în Sănătate sunt nemulțumiți sau foarte nemulțumiți de salarii; salariul mediu al medicilor în România este mai mic decât salariul mediu al muncitorilor din industria textilă. Deci, ceva trebuie să fie profund greșit ca și consumatorii, și furnizorii să fie extrem de nemulțumiți. Ce?

Așa cum spuneam în episodul anterior, medicina a evoluat de la o medicină predominant "acută", acum 100 de ani, la una predominant "cronică". Problema e modelul de business, care nu s-a schimbat de 100 de ani. Spitalele, așa cum le știm, s-au înființat acum 100 de ani, doar că între timp cunoștințele medicale s-au multiplicat și au apărut aparate și tehnologii noi. Spitalul a rămas un spațiu perfect adaptat tratamentului bolilor acute, pacienții vin și găsesc toți specialiștii și aparatele necesare diagnosticului și tratamentului în situația în care viața le este pusă în pericol. Ca atare, nu e de mirare că propunerea de valoare pe care o face un spital public este: "tratăm toți pacienții și toate bolile, la orice oră din zi și din noapte". Pentru asta sunt necesari specialiști (dacă se poate cei mai buni) din toate domeniile, aparatele cele mai bune și o armată de asistente, infirmiere, femei de serviciu, brancardieri, mecanici, tâmplari, instalatori, fochiști, paznici. Și în orice moment vei găsi medici, asistente și aparate care stau degeaba, așteptând pacienții. Toate acestea dau costuri indirecte uriașe, de 8/1 față de cheltuielile directe (timpul pe care medicul sau asistenta îl petrec în contact direct cu pacientul). Şi nu avem resurse de a plăti aceste costuri indirecte.

Spitalele trebuie să se transforme. Un spital clinic județean de urgență internează în medie 42.000 cazuri pe an. Toate aceste cazuri sunt de competența unui spital? Să nu uităm că spitalele ar trebui să fie furnizori de valoare adăugată, unde pacienții vin cu probleme bine structurate, diagnostice precise, și, aplicând procese bine puse la punct, cu aparatură modernă, putem rezolva aceste probleme și putem chiar să garantăm rezultatul. Ori în spitalul clinic județean, din 42.000 doar 17.000 sunt cazuri chirurgicale, restul de 25.000 sunt medicale, din care poate 3.000 sunt cazuri complexe, care țin de medicina intuitivă și 22.000 sunt cazuri venite pentru diagnostic, pacienți care se internează că să își facă "toate analizele", care țin de medicina bazată pe dovezi sau medicina de precizie. Care e motivația acestor pacienți, de ce bat ei la ușa spitalelor? Pentru că, așa cum spuneam mai înainte, obținerea, în ambulator, a unui diagnostic este un proces îndelungat de multe zile, care poate fi orice, dar nu convenabil. Și atunci pacienții, căutând servicii convenabile, vin în spital, pentru că știu că aici vin medicii și analizele la ei. În plus, "tradiția" ne spune că medicii cei mai buni se află în spitale(?!). Tehnologia ne-a pus la dispoziție "inovația transformatoare" (disruptive innovation) sub forma investigațiilor extrem de precise, analize de laborator, imagistică CT și RMN. Acestea ne permit să transformăm spitalele.

Să facem un exercițiu de imaginație: să presupunem că pentru fiecare diagnostic în ambulator am aloca 100 lei pentru consultul clinic, 50 lei pentru analize, 280 lei pentru o Tomografie cu substanță de contrast, și tot la al doilea pacient un RMN, adică încă 300 lei, ceea ce ar duce la 730 lei; trebuie să fiți de acord că aș putea diagnostica cam 95% din bolile existente și toate din cele 22.000 de cazuri de mai sus, pentru că cele 22.000 de cazuri sunt medicină bazată pe dovezi sau medicină de precizie. De ce? Pentru că pot: progresul tehnologic a permis ca aceste investigații să fie accesibile, aparatele nu mai sunt prohibitiv de scumpe, ecografele sau electrocardiografele sunt "obligatorii", iar policinicile private încep să își cumpere CT-uri.

Cât cheltuie CNAS pentru acești pacienți în spital? Păi TCP x ICM adică 1500 x 1,2 = 1800 lei/ pacient. Asta înseamnă că pentru fiecare din cei 22.000 de pacienți se pierd (1800 - 730) 1070 lei/ pacient adică 23,540 milioane lei. Și evident că diagnosticul este de cea mai bună calitate în ambulator, pentru că e vorba de medicină bazată pe dovezi sau medicină de precizie, unde nu am nevoie de experții din medicină intuitivă.

Să nu uităm că rămân încă 15.000 de cazuri de chirurgie. Din acestea 5.000 sunt urgente, și 10.000 sunt "la rece", programabile. Doar aceste cazuri sunt de competența spitalelor; spitalele moderne trebuie să fie furnizori de valoare adăugată, în care pacienții vin cu probleme structurate - diagnostic precis și medicii aplică tehnici de tratament bine procedurate, cu aparatură de înaltă calitate și rezultatul este previzibil; rata complicațiilor neprevăzute este atât de precis definită încât putem, în multe cazuri, să garantăm rezultatul. Plata se face per rezultat. Este exact ce vrea pacientul: să știe cât durează, cât costă și dacă îi dăm garanție. Cum se descurcă spitalele publice? Nu prea bine, costurile de tratament sunt foarte mari sau banii nu sunt suficienți, depinde de unde te uiți.

Hai să analizăm costurile! Vorbim de un spital clinic județean de urgență, care are ca propunere de valoare "tratăm toți pacienții, toate bolile, 24/7". Din păcate asta înseamnă că permanent vom aveam medici și aparate și asistente care așteaptă pacienții, pregătiți pentru orice. Ceea ce înseamnă cheltuieli indirecte foarte mari, în raport de 8-9/1 față de cele directe. Un chirurg mediu operează 180 de cazuri pe an, cu o medie de o oră şi jumătate/ operație. Cam 16 operații/ lună, 24 ore/ lună. Programul de lucru este de 35 de ore pe săptămână, la care se adaugă 3 gărzi pe lună (două în timpul săptămânii x 17 ore, una sâmbătă sau duminică în medie de 44 de ore), deci în final muncește / e plătit pentru 215 de ore, și lucrează direct 24. Raportul este de 8/1! Din păcate astea sunt valori medii, există medici care operează 300 de cazuri pe an, și alții care fac 30 pe an. Și nu mai vorbim de faptul că într-o operație intră cel puțin doi medici. Toate astea pentru că propunerea de valoare este greșită. Ea este "construită" pentru medicina acută, unde diagnosticul și tratamentul sunt strâns legate și e folosită să trateze pacienții cronici, unde diagnosticul a fost pus deja de alții.

Clinici monospecialitate pentru cazurile programabile

Și atunci, ideal spitalele ar trebui să fie "fragmentate" în secții/clinici monospecialitate dedicate tratamentului cazurilor programabile: chirurgii devin specializați pe un număr redus de proceduri pe care le fac la perfecțiune; medicul "relaționează" cu pacientul aproape numai în sala de operație, ceea ce va duce la raport de costuri indirecte/directe de 2-3/1, respectiv costuri mai scăzute. În Marea Britanie un medic nu este acoperit de asigurarea de malpraxis pentru proceduri care le face de mai puțin de 50 de ori pe an. Clinica Shouldice este prototipul spitalului modern: aici se operează peste 10.000 de cazuri pe an, doar hernii inghinale. Într-o boală în care există peste 100 de tehnici chirurgicale diferite (pentru că niciuna nu e infailibilă) și cu o rată de recidivă de 5-10%, numele de Shouldice este aproape un mit. Rezultatele sunt impresionante, rata de complicații neprevăzute este sub 0,1%, satisfacția pacienților este de 4,9 pe o scară de la 1 la 5. Costul pentru operație și internare 4 zile în condiții de "country club" este de 2200 dolari, față de 3350 dolari într-un spital general din SUA, unde pacientul stă 1 zi. Diferența e dată de faptul că medicii fac 1.000 operații pe an, ceea ce le permite să atingă perfecțiunea; pacientul e văzut în prima zi de asistenta licențiată, care îl pregătește pentru operație; zilele trei şi patru sunt rezervate kinetoterapeutului care se ocupă de recuperarea pacientului, așadar cheltuiala directă în relația medic-pacient este în sala de operație, ceea ce permite un raport indirecte/directe de 2,2/1. Toate astea duc la rezultatele impresionante. Exemple există: Danderdys Sjukhus (Suedia), unde se fac doar cezariene programate sau Coxa Joint Replacement Hospital (Finlanda), unde se fac doar proteze de șold/genunchi. Având costuri identice cu celelalte spitale, rezultatele sunt impresionante din punct de vedere al calităţii, rata complicațiilor fiind de 0,1 - 0,5%.

Este clar că spitalele generale trebuie să se transforme: să "scoată" în ambulator cazurile de medicină internă ce țin de medicina de precizie și de medicina bazată pe dovezi, să "transfere" spitalelor monospecialitate cazurile chirurgicale programabile și să păstreze doar cazurile de urgență ce țin de medicina intuitivă. Astfel vom avea spitale universitare care tratează 8.000 – 10.000 de cazuri pe an, cazuri complexe, de medicină intuitivă, spitale care vor putea fi finanțate excepțional și care vor asigura o calitate excelentă a tratamentului. Și spitalele generale au toate instrumentele necesare acestei transformări: au ambulatorii, aparate, și pot să se "segmenteze" în noi secții. Aceste noi secții trebuie să fie bine structurate, în chirurgie să fie limitate la un număr de una - două patologii sau chiar una - două tipuri de intervenții/tehnici.

Mai interesant va fi în secțiile de interne! Noi, medicii, suntem educați să lucrăm individual, chiar și în "consulturile multidisciplinare" pacienții sunt văzuți de medici separat, individual. Ca atare, transformarea aici va fi radicală - din secții de neurologie, nefrologie, nutriție, cardiologie, gastroenterologie, trebuie să facem noi secții care să aibă neurolog, nefrolog, nutriționist, cardiolog, gastroenterolog, medici care să lucreze într-o structură colegială capabilă să "rezolve" orice caz, indiferent de complexitate. Asta va reduce drastic costurile indirecte generate de pacienții care așteaptă să fie "văzuți" de medici. Dacă stai să te gândești, în urmă cu 20 de ani aveai șansa să fii mai eficient tratat de medicii interniști, acei maeștrii care știau de toate; problema e că dacă volumul de cunoștințe medicale se dublează la patru ani, volumul cunoștințelor a crescut de 32 de ori în 20 de ani! Acei "interniști" nu mai pot exista în medicina intuitivă de azi. Chiar și Dr. House lucrează în echipă!

(urmarea în numărul viitor)

TRANSFORMAREA

2011-11-09T20:08:00.003+02:00

Sistemul medical românesc, încotro? (I)
Aceast articol face parte dintr-un serial publicat in revista Medica Academica

Am pornit de la ideile lui Clayton Christensen, așa cum au fost publicate în cartea sa "The Inovator's Prescription" și am analizat sistemul sanitar românesc prin prisma ideilor sale.

Ca să începem cu dreptul: "medicina" este un serviciu care e caracterizat de accesibilitate (cât e de ieftin sau scump), convenabilitate (cât de la îndemână este, cât timp pierzi pentru a primi acest serviciu) și de calitate.

Sistemul sanitar nu funcționează, e bolnav, e la pământ, în comă, în faliment, etc. De ce? Din cauza subfinanțării, va spune toată lumea în cor. Să fie asta singura cauză? Dacă mâine am avea de două ori mai mulți bani, ar fi mai bine? Sigur, veți spune! Dar pentru cine ar fi mai bine!? Pacienții vor fi îngrijiți de două ori mai bine? Spitalele vor avea medicamente? Poate că da, poate că nu! Părerea mea este că nu! Pentru că subfinanțarea e doar o parte a problemei. Una importantă, dar e ca "suspectul de serviciu", "the usual suspect", în cazul în care cineva caută un vinovat. Că altul cine să fie? Doctorii? Doamne ferește, nu îi vorbesc de rău, că dacă mă îmbolnăvesc? Sistemul? Da, dar numai în măsura în care nu găsește bani. Guvernul? Da, dar ce poate face, că e criză?! EU?! Nici vorbă! Banii sunt problema! "Plătim la sănătate și nu primim nimic în schimb, medicamentele le cumpărăm, analizele le plătim, șpagă la doctori trebuie să dăm și dacă te duci la spital nu au de niciunele". Aceasta este opinia consumatorului - "accepted consumer belief". Deci… banii sunt problema! Ei bine, NU!

Banii sunt doar puțini!

România cheltuie doar 4,7 miliarde de euro pe an pe sănătate, ceea ce înseamnă 220 euro/ locuitor/ an și 3,8% din PIB, și din care 3,8 miliarde de euro sunt bani din asigurări, 0,3 miliarde de euro banii guvernului (doar 0,8% din bugetul consolidat!) și 0,5 miliarde de euro sunt bani din buzunar. Dacă ne uităm la Germania, țara care cheltuie cel mai mult, acolo suma folosită pentru sănătate este de 130 miliarde de euro, ceea ce înseamnă 3.351 euro/locuitor/an, reprezentând 10,7% din PIB. Sau la Olanda, țara unde este cea mai eficientă sănătate, unde se cheltuie 38 miliarde de euro, reprezentând 14,8% din PIB și 10% din bugetul de stat, respectiv 3300 euro/locuitor/an. Este clar că nu ne comparăm. Dar contribuția în România este de 10,7% pentru "muncitori" și de 5,5% pentru pensionari, PFA și agricultori; 35% din populația activă nu contribuie cu nimic. În Germania contribuția este de 15,6% din toate veniturile, + coplata fără limite stabilită de fiecare casă de asigurări. În Olanda este de 9% contribuție socială + 4% asigurare obligatorie, procentaj aplicat la toate veniturile, + 4% coplata. Dacă ne mai uităm și la America, amețim: acolo cheltuiala este de 5100 euro/ locuitor/ an, reprezentând 15% din PIB, iar cheltuiala publică este de 23% din bugetul federal! Totul pare minunat! Voi, toți cei care citiți aceste rânduri, ați vrea să trăiți acolo!...

Doar că deficitele bugetare în sănătate, în aceste țări, sunt de 10 - 12%; rata de creștere a consumului de servicii de sănătate este de 9-11% pe an. Astfel, dacă serviciile de sănătate sunt peste 10% din PIB și cresc cu 10% pe an, iar creșterea economică este de 1,2 sau maxim 4% pe an, este clar că consumul de servicii de sănătate crește mai repede decât economia, ceea ce înseamnă erodarea tuturor resurselor și faliment, mai devreme sau mai târziu. Mai devreme în România, unde Guvernul alocă 0,8% din buget, mai târziu în SUA, unde se alocă 23% din buget pentru acoperirea deficitului. Dar, una peste alta, toate se îndreaptă spre faliment. Iată că dacă am contribuții de trei ori mai mari decât în România și aloc de la buget de 80 de ori mai mult pentru sănătate, tot merg spre faliment; deci trebuie că nu banii sunt problema principală. Bine, și atunci ce plătim? Unde se duc banii noștri? Se duc, din păcate, doar pentru "starea de pregătire". Banii, puțini cum sunt, se duc doar pe menținerea în viață a sistemului, ca el să poată să primească pacienții și să îi trateze de pe o zi pe alta.

Doctorii sunt problema?

Dacă întrebați casele de asigurări din toată lumea vor spune: DA! Doctorii sunt problema, ei fac servicii fără măsură, fără justificare și fără să îi poată controla cineva (adică altcineva decât Colegiul Medicilor, adică un alt doctor), și noi (casele de asigurări, n.n.) trebuie să le plătim. Da, e adevărat, avem sisteme de sănătate bazate pe plata per serviciu, "fee for service", și ca atare orice furnizor de servicii va fi tentat să facă cât mai multe servicii ca să încaseze cât mai mulți bani. Și dacă banii sunt puțini, concurența e și mai acerbă și paradoxal prescrierea de servicii inutile devine un sport național, de unde și vorba cântecului (manea) - "fără număr, fără număr". Ok! Asta e o problemă, din două puncte de vedere: prescrierea de servicii nejustificate și inhibarea oricărei dorințe de a face profilaxie. Toată lumea din sănătate vorbește de profilaxie, dar dacă noi, doctorii, vrem să facem servicii de sănătate, fără număr, avem nevoie de bolnavi, nu de oameni sănătoși. Ca atare, nimeni nu e esențial interesat să aibă "asigurați" sănătoși, ci doar mulți, mulți bolnavi. În plus, sunt 9999 coduri de boală și implicit de facturare de servicii, dar nu este niciunul care să codifice "să ții asiguratul sănătos", "să înveți pacientul despre boală și tratament", "să te asiguri că pacienții urmează tratamentul" și/sau "să înveți pacienții să trăiască sănătos"! Cum să facturez eu, doctorul, servicii de profilaxie, când ele nu sunt plătite?! Aici nu vorbim de vaccinări, ci vorbim de acele 1001 de mici gesturi care reprezintă profilaxia adevărată, "wellness-ul" oamenilor. Deci, doctorii sunt o parte a problemei, dar ei doar joacă așa cum cântă sistemul.

Sistemul e problema?

Sistemele sanitare de peste tot sunt vechi de când lumea. Medicul de familie sau spitalul sunt modele vechi de peste 100 de ani, create și dezvoltate atunci când medicina era doar o medicină a bolilor acute. Bolile cronice nu erau cunoscute acum 100 de ani. Diabetul de tip I era boală acută până la descoperirea insulinei, acum 80 de ani. Insuficiența renală cronică era o boală acută până acum 50 de ani, când s-a descoperit hemodializa. Boala coronariană era o boală cvasi-acută până acum 40 de ani, când s-a descoperit stentarea. Ele sunt acum boli cronice. Medicina a făcut miracole, oameni care acum 70 sau 30 de ani ar fi murit în câteva luni, în prezent supraviețuiesc până la adânci bătrâneți și calitatea vieții lor este incredibil de bună. Inovațiile tehnologice au schimbat lumea. "Dissruptive innovations", inovațiile transformatoare au transformat medicina crescând durata de viață și calitatea vieții. Și nu se vor opri aici. Viitoarele inovații transformatoare vor schimba din nou medicina, făcând din bolile cronice de azi, din nou, boli acute. Vom fi capabili să tratăm diabetul tip I identificând gena responsabilă de deficitul de insulină și să o "reparăm". Vom fi capabili să manipulăm HDL-ul și LDL-ul și plăcile de aterom să devină istorie antică. Vom învăța să "creștem" nefroni și să restaurăm funcția renală. Când? Viitorul a început ieri. Cancerul mamar este o boală cronică, dar în cazul cancerului mamar cu receptori HER2+ este o boală acută, Herceptinul obținând vindecări de peste 75% fără chirurgie sau chimioterapie sau radioterapie. Leucemia mieloidă cronică a devenit o boală acută grație imatinibului (Gleevec) care obține vindecări peste 90%. Miopia a devenit o boală acută datorită chirurgiei laser.

Problema este că azi, în timp ce citiți aceste rânduri, până la vârsta de 35 de ani, 1/3 din oameni au o boală cronică, până la 65 de ani, 2/3 au cel puțin o boală cronică, iar 90% din cei de peste 70 de ani au două sau mai multe boli cronice. Bolile cronice absorb peste 75% din costurile de sănătate din orice sistem. Și sistemul nu e deloc pregătit pentru asta. Sistemul acționează ca și cum ar fi vorba, încă, de boli acute. Toate modelele de business sunt învechite, consecința fiind că ele sunt greoaie, ineficiente și scumpe. Serviciile oferite nu sunt accesibile (ca preț), convenabile (se obțin greu, cu mult timp pierdut) și calitatea este îndoielnică.

Ok, dar noi toți nu avem nicio vină? Din cele două, trei sau patru boli cronice pe care o să le avem la peste 70 de ani, cel puțin una își are originea în stilul nostru de viață, care include sedentarismul, tutunul și alcoolul.

Educația medicilor se bazează pe sisteme învechite, de unde și improbabilitatea lor de a se schimba. Medicina se învață din "cărți", dar în mare parte prin imitație: noi, medicii, învățăm de la maeștrii noștri, îi copiem în tehnici și chiar în atitudini. Chirurgii văd la maeștrii lor că stăpânesc 30 - 40 de tehnici chirurgicale diferite, în 10 - 20 de boli diferite. Și cred că a fi chirurg înseamnă să fii "polivalent", să știi de toate. Dacă faci în fiecare zi altă operație e foarte greu să îți îmbunătățești performanțele, dar dacă faci în fiecare zi aceeași tehnică poți spera să atingi perfecțiunea. Și pacienții asta vor, să fie operați perfect.

În plus, medicii sunt educați să lucreze individual, singuri, povestea cu pacienții tratați în echipe "multidisciplinare" fiind doar o poveste. E vorba, de fapt, de pacienți "văzuți", individual și în parte, de mai mulți medici. Nici vorbă de patru sau cinci medici din specialități diferite care să stea în jurul aceleiași mese și să discute cazurile complexe. În plus, volumul de informații medicale se dublează la fiecare patru ani, și 90% din informații sunt în reviste. Consecința: este practic imposibil să fii la curent cu noutățile.

Deci: banii sunt prea puțini, sistemul e învechit, doctorii sunt "depășiti", și noi toți vom renunța la obiceiurile nesănătoase începând de mâine, că azi avem treabă.

Ce e de făcut? Reformă sau Transformare?

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, “reformă” este o “transformare politică, economică sau socială cu caracter limitat (...) pentru a obține o ameliorare sau progres; schimbare în sânul unei societăți (care nu modifică structura generală a acelei societăți).

Este evident că avem nevoie de transformare, dar cum? Și aici încep dezbaterile interminabile, care de cele mai multe ori se limitează în a fi ședinte de exorcism. Doctorii și reformiștii se adună și țipă unii la altii, fiecare centrat pe problema lui individuală; după ce au țipat și și-au vărsat năduful, pleacă acasă păstrând în suflet frustrarea că "nimic nu se va schimba". Asta pentru că nu există o hartă credibilă a drumului pe care trebuie să îl urmăm în încercarea noastră de a transforma medicina. Pentru a "vedea" drumul trebuie să înțelegem "destinația".

Care sunt nevoile pe care sistemele de sănătate trebuie să le împlinească?

Care sunt actorii și care sunt nevoile fiecăruia dintre ei?

Ce vrea pacientul?

1. "Să mă faci sănătos când sunt bolnav!" – aici e simplu de înțeles. Dar nu ne descurcăm grozav. Mai ales dacă pacientul are mai multe boli.

2. "Să mă ții sănătos!" – aici e greu, pentru că un sistem cu "plata per serviciu" va favoriza boala, nu sănătatea.

3. "Propășirea financiară!" – asta înseamnă lucruri diferite: când ești tânăr înseamnă mașină, casă, excursii, când treci de 40 de ani înseamnă siguranța zilei de mâine, că la "bătrânețe" o să ai siguranța pe care ți-o dau, momentan, banii. Și aici habar n-avem ce e de făcut!

4. "Să nu dau faliment luptând cu boala!" – peste tot în lume poți da faliment luptând cu boala. În România, probabilitatea e mult mai mare.

Ce vrea medicul/ furnizorul de servicii de sănătate?

5. "Să fiu plătit la timp, la justa valoare și fără hărțuială!" – aici e complicat: cine știe care e justa valoare a serviciilor?!

a. Medicii/furnizorii care lucrează pe modele de business învechite, ineficiente și neadaptate la medicina modernă?! Nu.

b. Concurența poate stabili pretul just? Nu, pentru că sistemul este atât de fragmentat și schizoid încât nu există concurență reală. Nu poți compara sistemul public cu cel privat, atât timp cât sistemul public își face "prețurile" fără a ține cont de valoarea de amortizare a clădirilor și aparatelor, care sunt cadou de la stat. În plus, încă nu există o concurență reală pe piața privată care să dea prețuri reale.

c. Casele de asigurări habar nu au de valoarea justă a serviciilor. Ele sunt îngrozite de posibilitatea (sigură) că le sunt facturate servicii inutile și sunt paralizate de lipsa banilor. Și atunci ce pot să facă decât să hărțuiască furnizorii și să îi plătească cu întârziere?! CNAS datorează, azi, peste 1 miliard de euro (!) sistemului farmaceutic.

d. Pacienții nu știu nici atât, pentru că nu există o piață matură ca să poată compara prețurile în raport cu calitatea. În plus, sunt ademeniți cu carduri de fidelizare și reduceri năstrușnice.

Ce vrea plătitorul de servicii?

6. "Să plătesc serviciile la valoarea lor justă, să nu plătesc servicii inutile.” Și ne întoarcem la valoarea justă. Dar dacă pacientul e și plătitor, care e valoarea justă? Și prima "poruncă" ne spune că pentru el valoarea justă e legată de vindecare; pacientul nu vrea consulturi sau analize sau tomografii, el vrea să fie făcut sănătos și vrea, totodată, să știe cât costă și cât durează și dacă calitatea e atât de bună încât medicul dă garanție.

Ce vrea angajatorul?

Cine e ăsta și ce vrea el? Ăsta e cel care produce plusvaloarea în orice țară, cel care "face banii" din care vrem noi toți o felie. Și pe el nu l-a întrebat nimeni.

7. "Să am muncitori sănătoși și fideli!" Sănătoși? În 2009 zilele de concediu medical au atins 5% din total zile lucrate, adică 5% din costul forței de muncă a fost trecut la pierderi. Fideli? În 2010 costurile cu forța de muncă au crescut cu 7,2%, din care doar 3,5% au mers în creșteri salariale, 1,5% în impozitarea bonurilor de masă, restul fiind consumat în formarea de personal. În 2010 fluctuația de personal a fost mare, indusă și de criză. Companiile s-au restructurat, în 2008, 2009 s-au restrâns și apoi, odată cu creșterea economică din afara României, au angajat muncitori pe care au trebuit să îi califice. Pentru asta au cheltuit peste 300 de milioane de euro. Adică 300 de milioane de motive pentru ca acești muncitori să nu își părăsească locul de muncă.

Ce vrea politicianul?

8. "Voturi, și sănătate pentru toți". Cine a câștigat voturi, în România, vorbind de sănătate?

Cum procedăm?

(urmare în numărul viitor)

Tristă țară...

2011-06-15T12:08:00.000+03:00

Sunt mâhnit și întristat. Nici nu mai știu încotro să îmi mai întorc privirea. Peste tot în jurul meu tristețe și deznădejde.
Sute de polițiști din țară care câștigă 800 -900 de lei pe lună doresc să se suspende pe 2,3 sau 4 ani, așa cum le permite legea. Din păcate nimeni nu își mai asumă nimic. Șefii inspectoratelor refuză să primească aceste cereri de frică că vor rămâne fără oameni. Dar ce fac să țină acești oameni? Cum pot ei să trăiască cu 800 de lei pe lună, când legea NU le permite să lucreze altceva? Și atunci, până la vremuri mai bune oamenii vor să își ia lumea în cap și să caute altceva de lucru. Și ca ministerul să îi mai încurajeze le-a transmis pe căi oculte (zvonerul și răspîndacul) că luna viitoare vor beneficia de 7 zile concediu fără plată.
Ridicolul situației României este nețărmurit: pompierii de la ISU / SMURD nu au voie să își caute de lucru la ambulanțele private. Legal nu îi împiedică nimeni, dar șefii SMURD și ISU îi amenință cu concedierea dacă nu își dau demisia de la salvarea privată. Cât de nemernică poate fi acestă țară, să nu te lase să iți câștigi pâine? Cum pot să îți interzică dreptul la muncă? Și dacă nu au o lege vor să facă una. Mințile luminate ale SMURD s-au întâlnit sâmbătă la Tg Mureș (se zice) și au hotărât ca ministrul să dea o hotărâre prin care să interzică pompierilor să muncească. O să spuneți că asta nu se poate , dar viața vă contrazice: există un ordin al MS care interzice explicit medicilor rezidenți să lucreze la salvările private ! Au voie la urgență, au voie la salvarea de stat, dar NU la privat ! Incredibil, nu?!
Oricum, oamenii sunt sătuli, descurajați și triști.
O Românie tristă.

Noi traditii la romani.

2011-04-21T15:15:00.000+03:00

Ugly buildings and whores becames respectable with age.
A nu munci a devenit o traditie in Romania. Maine e Vinerea Mare. Nu se lucreaza. De ce? Habar n-am, dar unii zic ca e "sarbatoare mare". Din cate stiu eu vinerea mare e zi de doliu , ziua cand Isus Cristos a fost rastignit. Nu vad cum ar putea fi zi de sarbatoare. Dar nu se lucreaza...Azi e Joia Mare. Ce-o fi si asta? Aaaaa, e ziua dinainte de Vinerea mare , vineri care "e sarbatoare", adica nici joi nu se prea lucreaza, ci asa in dorul lelii, usor sa nu ne zgariem.
Sambata, e sambata. Duminica e sfanta zi de Paste. Luni e Lunea De Dupa Paste. Si marti e Martea de dupa Lunea De Dupa Paste. Miercuri, poate...?! Miercuri lucram numai daca in Miercurea Mare am avut liber!
Ma duc, ca am treaba...

DE CE ESUEAZA SISTEMUL SANITAR ?! (1)

2011-04-05T13:25:00.000+03:00

Pentru ca este depasit, pentru ca a ramas blocat in modele de business anacronice: medicul practician si spitalul traditional.
Medicul practician este, in conceptia "populara", factotum. El trateaza totul de la "oftica" la "boalele rusinoase" si nervii incordati. Dar este oare asa?
In esenta el este depasit de cerintele medicinei moderne. Medicina a evoluat. Asta pentru ca medicina empirica s-a transformat si a devenit medicina de precizie, in care investigatiile paraclinice sunt de o importanta cruciala. A indica investigatiile exacte si a le interpreta este o chestiune de inalta competenta, care depaseste in totalitate 95% din practicienii de medicina de familie. Asa ca fiind depasiti de acestea, medicii fie ignora cu desavarsire investigatiile care au devenit "standard de aur", fie prescriu cat mai multe investigatii doar, doar nimeresc ceva. Daca nu nimeresc diagnosticul prescriu un tratament bazat pe "traditii, superstitii si autoritate" (pentru ca "asa se face la noi / pentru ca asa cred ca se face/ pentru ca asa a spus cineva"). Daca au facut 1001 investigatii si au nimerit ceva, pacientul poate va avea sansa de a primi un tratament corect, sau nu. In ambele situatii banii se duc pe apa sambetei, sau undeva, dar in mod sigur nu pe tratamentul modern al pacientului. Asa ca din punctul de vedere al medicinei moderne acest model de medic practician a devenit facnullus. Din punct de vedere economic a devenit un epuizator de resurse. Din punctul de vedere a unei fractiuni importante de pacienti care au invatat sa nu mai accepte tratamente cu rate de succes mai mici de 99%, cabinetul medicului practician a devenit "tierra incognita". Habar nu au unde e cabinetul sau nu stiu nici macar cine e medicul lor, sau daca au medic de familie. Asta pentru ca "l-au sarit" si au mers direct la policlinica sau la spital.
Medicul practician a devenit un concept care trebuie reformat.
P.S.Inainte de a va scandaliza vreau sa subliniez ca exista exceptii. Dar ele sunt rezultanta reformarii medicilor de familie, prin schimbarea modelului de business. Asa cum voi explica in episodul (7).
P.P.S. Astia si-au batut joc de notiunea de reforma, asa incat si cuvantul asta ar trebui reformat!

SEPARAREA APELOR

2011-04-05T12:06:00.000+03:00

Toata lumea e de acord...trebuie separate apele. Trebuie separata practica publica de cea privata. In medicina. Si in spital, nu in ambulator. Adica sa alegi unde vrei sa profesezi: in spitalul public sau in cel privat. Trebuie sa alegi unde sta loialitatea ta, in spitalul public sau in cel privat. Si nu in cele din urma sa rezolvi conflictul de interese.
Asa cum spuneam toata lumea e de acord ca trabuie facut asta. Ca sa existe o adevarata concurenta intre spitalele din Romania. Concurenta care va duce la cresterea calitatii : spitalul public "va zambi" mai mult si va fi mai curat, iar in spitalul privat se vor face proceduri mai complicate, tratamente mai sofisticate care costa mai mult si care reduc rata de profit. Si din toate va "profita" pacientul.

Da, toata lumea e de acord, dar cand trebuie sa isi asume acest lucru...

Comisia de sanatate a Senbatului e de acord cu asta, dar nu a votat. De ce? "Pentru ca e un subiect controversat..." Intelegeti voi ceva, ca pe mine ma depaseste!

SISTEMUL SANITAR. EPISODUL 1 : FINANTAREA

2011-02-03T11:30:00.000+02:00

Finantarea sistemului sanitar.

Starea actuala.

Sanatatea “beneficiaza” de 3,8% din PIB. In total in 2011 sunt 16,4 mld ron.

Din care banii asiguratilor = 3% din PIB

Contributia MS/Guvernului – din bugetul de stat = 0,8% din PIB

E MULT, E PUTIN?

DE UNDE VIN BANII?

Asigurarile sociale de sanatate

In teorie in Romania exista aprox 17,7 milioane asigurati, si 20 milioane de cetateni.

Din acestia numai 7,2 milioane contrubuie la FNUASS (Fondul National de Asigurari Sociale de Sanatate):

- 3 milioane cetateni care muncesc in economia reala 10,7%

- 1,2 milioane de bugetari 10,7 %

- 0,5 milioane pensionari cu pensie > 1000 ron* 5,5%

- 2 milioane pensionari cu pensie > 750 ron * 5,5%

- 0,5 milioane de asigurati PFA 5,5%

* din ce depaseste 750 ron.

Mai sunt asigurati “fara plata contributiei”:

- pensionarii cu pensie < 750 ron

- coasiguratii pensionarilor (sot, sotie, persoane aflate in ingrijire)

- copii elevii si studentii < 26 ani

- persoanele cu handicap si coasiguratii lor

- beneficiarii venitului minim garantat

- somerii si coasiguratii lor

- gravide, lauze.

ANOMALII

1. Pentru cei asigurati “fara plata contributiei” ar trebui sa plateasca cineva, pentru ca altfel noi, cei care platim contributii am fi discriminati:

- Casa Nationala de Pensii pentru pensionarii < 750 ron

- Ministerul Muncii si Protectiei Sociale pentru: coasiguratii pensionarilor, persoane cu handicap si coasiguratii lor, someri (ANOFM), cei cu venit minim garantat , copii prescolari, gravide (din CAS = Contributia la Asigurarile Sociale)

- Ministerul Educatiei pentru elevi si studenti

Evident ca nu plateste nimeni aceste contributii, care daca le socotim la 10,5 milioane persoane cu 10,7% din salariu minim pe economie ar insemna peste 8 mld ron, adica 1,8% din PIB.

N.B. In Legea 95/2006, legea sanatatii, se spune ca aceste contributii trebuie facute, dar an de an prin OUG aceste contributii sunt prorogate pentru anul urmator.

2. Exista in Romania peste 2 milioane de oameni care NU (?!) muncesc si nu sunt asigurati. D fapt acestia muncesc intr-un fel sau altul (la negru, la gri) dar nu fac contributie. Ei fraudeaza sistemul cu inca aprox 1,54 mld ron.

3. Cele 0,5 milioane de PFA care contribuie doar 5,5% din venit fata de 10,7% din venit cat contribuie un salariat – inca aprox 0,5 mld ron

4. Din PIB-ul Romaniei, aprox 30% este “facut” de tranzactii financiare si din tranzactii imobiliare, adica peste 120 mld ron, care sunt bani castigati, in Romania, fara a fi taxati in niciun fel (sunt doar impozitati cu 16%, daca sunt declarati; NB vezi firma din Brasov care avea cifra de afaceri de peste 16 mld ron pe an, dar care nu platea nimic, nimic). Daca ar fi “purtatori de contributie” la FNUASS ar insemna inca 13 mld ron.

Si atunci ne punem intrebarea, retorica evident, sunt bani indeajuns?

Daca am aduna toti banii de mai sus ar fi inca 23,04 mld ron, adica bugetul sanatatii ar fi cu 140% mai mare decat in prezent, de 39,44 mld ron. INCREDIBIL, NU?!

Adica ar fi 8,2% din PIB ! Care este media EU!

Adica ar ajunge la 1972 ron/ locuitor /an = 469 euro/ locuitor/an!

	Cat este acum	Cat ar putea fi	Media EU
Total FNUASS	16,4 mld ron	39,44 mld ron
% din PIB	3,8	8,2	8
Contributie % din venit	5,5 – 10,7% din unele venituri	10,7% din toate veniturile	16% din toate veniturile
Alocatie	195 euro / loc /an	469 euro/ loc /an	1500 euro / loc /an

Deci, in final, e vorba de o alta filozofie a incasarii banilor destinati sanatatii.

Si asta ar trebui sa fie POLITICA A MINISTRULUI SANATATII ! Daca sanatatea este prioritate nationala.

Asta ar trebui sa faca MS si nu sa se ocupe de prostii!

CUM SE CHELTUIE BANII?

Banii din FNUASS sunt destinati decontarii „bolii obisnuite”.

NU sunt destinati :

- accidentelor de circulatie (plateste RCA / CASCO; daca nu exista RCA / soferul e beat / autorul e necunoscut, exista un fond de 2% din total prime RCA destinat decontarii),

- accidentelor de munca (plateste ITM, din suma platita de fiecare angajator pentru accidente de munca),

- accidentelor sportive – schi, fotbal pe stadion sau in fata blocului, accidente de vanatoare, accidente cu motocicleta pe munte, accidente cu ATV-ul, etc. (asigurare sportiva – HA, HA, HA, cati au?)

Cheltuirea banului a fost primul pas al descentralizarii sistemului sanitar, pe baza principiului: BANUL URMEAZA ASIGURATUL.

Adica, un asigurat poate cere servicii de sanatate oriunde in Romania, si serviciile vor fi decontate, daca furnizorul de servicii se afla in contract cu CNAS.

Indiferent de forma de „proprietate” a furnizorului de servicii, publica sau privata!

In Romania exista probabil peste 25 000 furnizori de servicii de sanatate din care doar 435 sunt publici, adica „de stat”!

Privati:- medicii de familie – 10 500

- medicii din ambulatoriu de specialitate (policlinici) aprox 10 000

- laboratoare,

- centre de radiologie, CT, RMN

- spitale private – poate 20

- farmacii – peste 5000 (nu stiu cate mai sunt…)

Publice:- spitalele publice – 435

Deci, oriunde ma duc sa fiu tratat, in orice oras, la orice medic / laborator / farmacie / spital, CNAS va deconta pentru mine serviciile medicale prestate. Decontarea se face in limita din contractul intre CNAS si furnizor. INDIFERENT DE FORMA DE PROPRIETATE, PUBLICA / PRIVATA.

Ca atare si spitalele private pot lua bani de la CNAS.

CO-PLATA

Unii furnizori privati aleg sa solicite co-plata. Ceea ce este perfect legal si prevazut in Contractul Cadru care reglementeaza relatia contractuala intre CNAS si furnizorii de servicii medicale.

Medicii de familie cer bani pentru imprimate – bilete de trimitere, retete, etc, (unii).

Medicii specialisti cer bani pentru consultatie, ecografii, manopere speciale (unii).

La CT, RMN platesti inca 100 – 300 ron / investigatie.

Spitale private – in medie 6000 ron / episod de internare

In spitalele publice platesti (informal) medicamente, materiale sanitare, stimulente, care in medie pot varia functie de localitate intre 500 si 2000 ron / episod de internare.

Asta in general, si nu voi intra in amanunte. Trebuie doat precizat ca se cheltuie anual cu medicamente gratuite si compensate aproximativ 4 mld euro, din care probabil ca 20% sunt medicamente generice fabricate in Romania. Ceea ce inseamna ca numai 3 mld sunt importuri adica sub 20% din banii sanatatii.

SIGUR EXISTĂ SPERANȚĂ!

2010-10-16T10:38:00.002+03:00

Oameni disperați fac nopți albe pe coridoarele ministerului... Caschete aruncate în curtea Cotrocenilor... Școli ”ocupate” de elevi și părinți ca să nu lase schimbarea politică pe ușa din față. Jandarmi în școli și în inspectoratul școlar. Copil omorât pe stradă. Medici și asistente care se războiesc cu ”bodigarzii”. Bătrâni așteptând de la 4 dimineața să primească două pâini sau două sarmale. Oameni stând la coadă 3 zile ca să atingă moaștele vreunui sfânt...
Asta e România?

Circuli cu mașina în oraș și oamenii îți dau prioritate și zâmbesc. La trecerea de pietoni, frânezi în ultima clipă și oamenii chiar dacă se sperie, îți zâmbesc.
Zece copii, de 10 - 14 ani, oferă într-o intersecție îmbrățișări gratuite - free hugs.
S-a pierdut câinele și trei persoane au citit anunțurile și au sunat să ofere informații.
Fac o rezervare de hotel pe internet și când o schimb,on line, mă sună la telefon să îmi atragă atenția că în acea zi tarifele sunt duble și poate vreau o altă zi.
Asta e România mea!
SIGUR EXISTĂ SPERANȚĂ!

SUNT UN TICĂLOS ÎNGRIJORAT

2010-09-08T12:59:00.001+03:00

Chiar dacă nu am promis în campanie - campanii creşteri de pensii, m-am bucurat alături de mama mea de creşterea pensiei ei. Eu fac parte din cei care cred că pensia nu e o pomană a unui guvern ci un drept câştigat prin cotizare la fondul de pensii. Da sunt un ticălos.

Cel care ieri ne eticheta drept ticăloşi este acela care a inventat pensia socială minimă. Care costa bugetul de pensii 0,85 miliarde euro pe an.
Şi ce dacă? veţi spune...
Tot el a inventat venitul minim garantat.
Şi ce dacă?
Şi tot el ne invita să plecăm din ţară.
Şi ce dacă?

De fapt "făuritorul de ticăloşi" ne spune ca e bine să nu muncim, că primim bani gratis de la guvern. Să stăm în şomaj că s-a prelungit cu încă 3 luni.Să lucrăm la negru sau în străinătate, că ne aşteaptă o pensie socială la bătrâneţe chiar dacă nu cotizăm.

De aia trăim într-o ţară în care trăiesc 20 milioane de oameni şi muncesc 4 milioane. OK, din ăştia 10 milioane sunt pensionari sau copii. Dar restul de 10 milioane ar trebui să muncească. Adică 60% din ei nu muncesc.

De asta sunt un ticălos îngrijorat.

Sunt îngrijorat pentru că "făuritorului de ticăloşi" şi acestui guvern nu i-a mai rămas decât să dea vina pe greaua moştenire.

Statul de drept v.s. statul drept

2010-09-07T07:28:00.001+03:00

România nu mai este țara statului de drept. Aici justiția își bate joc de ea însăși si de cetățenii săi. Țara unde un infractor cu 22 de dosare penale este pus în libertate pentru că „nu prezintă percol social”, doar pentru ca câteva luni mai târziu să ucidă. Nu cu sânge rece, ci doar cu indiferență… „nu s-a întamplat nimic deosebit”.

Dar nu-i nimic, pentru că, în contrapartidă, o asistentă medicală este arestată preventiv, doar pentru că presupusa faptă a fost intens mediatizată. Și pentru că ea a fost deja condamnată de opinia publică. Crede cineva că acea asistentă prezintă pericol social? Pentru că acesta e rolul arestului preventiv, să prevină comiterea unor noi fapte cu potențial de pericol social. Crede cineva cu mintea întreagă că acea asistentă, eliberată din arest, va căuta noi bebeluși să îi ardă?!

Cine are mintea întreagă? Pentru că, pentru mine e clar, JUSTIȚIA română nu. Pentru că dacă are mintea întreagă este profund coruptă.

România este țara statului drept. Acolo unde DNA sau Agenția Națională de Integritate este un doar un instrument politic de presiune asupra adversarilor politici din partidele de opoziție sau din același partid. Și în aceste instituții decizia o au magistrații. Acolo unde Ministrul Finanțelor amenință cu executarea silită ca să stoarcă taxe de protecție. Pentru ca nu plătesc taxe și impozite doar companiile de stat și băieții deștepți.

Eu sunt o persoană răbdătoare, dar mi-a ajuns.

TU?!

TOATĂ LUMEA RÂDE, CÂNTĂ ȘI DANSEAZĂ ?

2010-06-11T14:42:00.000+03:00

Se pare că nu. Dar în mod evident dezbate moțiunea de cenzură...
E oare criză în România? Ieri stăteam în trafic, încercând să intru pe o șosea cu prioritate...toți șoferii vorbeau la telefon. Și sesizând asta am început să ”caut” activ, cu privirea, vorbitorii la telefon. În afară de șoferi, doi care treceau strada neatenți și ezitanți, vorbeau la telefon. O mămică care împingea un cărucior, vorbea la telefon. Polițistul care conducea, vorbea la telefon. O femeie, într-o curte, cu basma, murdară de ciment, cu cizme de cauciuc în picioare, mesteca niște mortar într-o găleată și vorbea la telefon. În colțul pădurii s-au aciuit niște boschetari, au făcut o casă din cartoane și nylon și au montat o antena satelit. Boschetara sorta niște gunoaie și vorbea la telefon. Într-o fabrică de confecții scandal mare: s-a furat un telefon de pe o mașină de cusut - costa 1500 ron.
Unele le credeți. Altele par incredibile dar sunt toate reale. Toate.
Dar înțelege cineva ceva din toate astea?

PUBLIC V.S. PRIVAT

2010-06-09T09:25:00.002+03:00

Azi despre spitale.
In Romania exista la ora actuala doua sisteme medicale distincte:
- cel public, reprezentat de spitalele publice
- cel privat reprezentat de medicina de familie, ambulatorul de specialitate, investigatiile paraclinice, stomatologie, farmacii si spitale private.
Este momentul in care dupa 20 de ani fiecare trebuie sa isi aleaga drumul, sa lucreze fie in sistemul public, fie in cel privat, dar nu concomitent in amandoua.

In cazul in care medicul alege sa lucreze in sistemul public are obligatii fata de sistemul public de a trata pacientii asigurati care i se adreseaza, intre anumite limite, justificand in acest fel cheltuielile generate de actul medical care il desfasoara (medicul este un centru de cost, generand venituri si cheltuieli).
Cheltuielile includ:
- veniturile salariale proprii
- venituri salariale ale personalului sanitar si auxiliar
- cheltuieli de functionare ale spitalului (hrana pacienti, regie)
- medicamente (15%) si materiale sanitare (7,5%).

In acest sens fiecare medic are obligatia de a desfasura activitate echivalenta cu 200 puncte ICM in sistemul DRG, pentru a acoperi aceste cheltuieli.*
In cazul cadrelor universitare care sunt incadrate cu ½ norma, numarul de puncte ICM necesar a fi efectuate este de 150 / an.
In cazul conferentiarilor / profesorilor universitari numarul punctelor ICM este de 100 / an, dar numai in cazul in care acestia au pacienti privat internati in spitalul public.
Odata indeplinite aceste obligatii medicii pot opta pentru activitate privata sub doua forme distincte:
- onorariu
- practica privata in spitalul public

Onorariul.
Onorariul medicului este o forma de co-plata pe care medicul o poate solicita numai daca:
- medicul si-a indeplinit obligatiile de asistenta medicala publica in luna anterioara
- pacientului i se ofera posibilitatea de a beneficia de servicii medicale fara onorariu in timp util, prin programare si numai pentru afectiuni care nu ii pun viata in pericol imediat.
Orice medic poate solicita pentru sine onorariu. Onorariul se stabileste de medic si managementul spitalului prin conventie si este public. Medicul poate renunta la onorariu in cazuri justificate. Onorariul este o forma de venit ocazional.
Onorariul se achita la caseria spitalului; spitalul retine o suma echivalenta cu 10% care se constituie ca venituri proprii, vireaza contributiile la bugetul de stat (impozit pe venit 16% si contributie FNUASS 5,5%), si restul il vireaza medicului sub forma de venit **.
Onorariul este deductibil fiscal. Persoana asigurata poate solicita anual deducerea din impozit a sumelor care au reprezentat onorariu in anul fiscal anterior, in baza chitantei eliberate de medic. Deducerea este reprezentata de 16% impozit pe venit si 5,5% contributie FNUASS.

Practica privata in spitalul public
Medicii pot interna si trata in spitalele publice pacienti privati.
Internarea pacientilor privati se face numai daca medicul si-a indeplinit obligatiile de asistenta medicala publica in luna anterioara.
Pacientii privati sunt pacienti care suporta in totalitate costurile actului medical, inclusiv onorariul medicului.
Plata serviciilor se achita la caseria spitalului , care isi retine costurile efective de tratament la care se adauga onorariul medicului.
Onorariul in acest caz este scutit de alte retineri in afara impozitului pe venit si a contributiei la FNUASS. ***
Costurile cu tratamentul medical sunt deductibile fiscal **** dupa cum urmeaza:
- deducere din impozitul pe venit (16%) in limita a 200 euro/an
- deducere privind contributiala FNUASS (10,7%)

*fundamentare centre de cost

salariu medic 1 4000 4000 48 000
salariu asitente 2 3000 72 000
salariu infirmiera 0,3 2000 7 200
hrana 1000 zile spital 11ron 11 000
investigatii 200 pacienti 300 ron/pacient 60 000
regie 1000 zile 11ron 11 000
Medicamente 15% 200 pacienti 210ron 42 000
materiale sanitare 7,5% 200 100 20 000
TOTAL 271 200
VENITURI 200 PACIENTI ICM mediu = 1 TCP=1400 280 000

** Onorariu – calcul cu retinere spital, impozit si contributie FNUASS
100 – 10% = 90 ron – (16% + 5,5% ) = 70,05 ron

*** Onorariu pacienti privati – calcul impozit si contributie FNUASS
100 – (16% + 5,5%) = 79 ron
**** Deductibilitate fiscala – se creaza un mecanism prin care se solicita si se primeste chitanta pentru serviciile medicale. Astfel medicul incaseaza banii legal si plateste impozite.
Deductibilitatea de 10,7% este justificata de faptul ca in acest caz pacientul nu beneficiaza de banii cu care a contribuit la FNUASS.

boc e incredibil

2010-06-07T17:12:00.004+03:00

Boc: ”Dacă corelăm pensia cu creșterea economică și cu inflația, în 2008 ar fi trebuit sa avem pensia medie 360 ron și în 2009 de 374 ron!”

CADOURI OTRĂVITE

2010-06-07T16:40:00.000+03:00

Trebuie să recunosc: Emil Boc e incredibil!
Emil Boc : ”Creșterea salariilor și pensiilor sunt cadouri otrăvite!”
Nu-i așa că e incredibil! Dacă nu ar fi tragic ar fi comic. Dar nu e comic, e sinistru.
Salariile sunt otrăvite și pensiile nu mai vorbim.
Ca și Ceaușescu art trebui întrebat: ”Domnu Boc, da cu cianură ați încercat?!”

DE CE MOARE SĂNĂTATEA ? (1)

2010-06-07T16:35:00.000+03:00

Nimeni nu contestă că sistemul sanitar are foarte multe probleme, și că cea mai importantă este lipsa finanțării. Lipsa banilor poate conta pentru 40% din probleme. Adică dacă mâine fondurile în sănătate s-ar dubla poate ca unele probleme vor fi rezolvate. Dar sigur nu toate. Calitatea actului medical în România nu s-ar dubla!
Dar dacă 40% din problema sănătății este finanțarea, care sunt și cum pot fi rezolvate restul de probleme?
Însă 60% din probleme nu sunt legate de bani. Ele sunt legate de relatia medicilor și asistentelor cu pacienții, de modul în care noi, medicii înțelegem să ne facem meseria. Să ne înțelegem clar, sistemul e subfinanțat dar sunt alte ”1000 de probleme” care nu șin de bani.
Cel mai ”cald” exemplu s-a întâmplat chiar vineri la Timișoara când un medic a refuzat internarea unui pacient pe motiv că ”nu are identitate” ! Incredibil, nu?! Să nu ai identitate. În fapt pacientul nu avea buletin, adică era un boschetar amărât care nu avea buletin.
Ce a gândit ”medicul” ? Vă explic eu, că și mie mi s-a explicat: dacă nu are buletin, sigur nu e asigurat și deci ”Casa” nu îl plătește. Pare paluzibil? Poate da, dar sigur e profund gresit.
În primul rând ”casa” nu are ce să caute să se interpună între medic și pacient, să îi spună medicului: ” pe ăsta îl tratezi că e asigurat, și pe ăsta nu că nu e asigurat”. ”Casa” nu are voie, constituțonal vorbind, să oblige medicul să nege tratamentul pacienților. Are doar obligația să recupereze banii de la cei nesigurați. Așa că din acest punct de vedere ”colegul meu” nu avea dreptate.
În al doilea rând, în acest caz special, era vorba de un tratament oncologic, care este un Program Național de Sănătate și care e gratuit pentru toți cetățenii români și europeni. Deci iar nu avea dreptate.

Care e de fapt problema?
Preblema e că medicii români s-au dezumanizat, s-au deprofesionalizat, au uitat ce înseamnă să fii ”doctor”, au uitat Juramântul lui Hipocrate. Au uitat că această meserie e despre compasiune, ajutor, altruism și abia apoi despre competență și știință.
Si toate astea nu țin de bani. Poate că vom găsi argumente care să explice de ce s-a ajuns aici. Și poate că argumentele țin de bani. Dar știu că putem repara toate astea și că asta nu costă nimic.
Nu costă nimic să zâmbești, să vorbești cu pacienții, să ai și să arăți compasiune și grijă. Nu costă nimic să fii bun și să încerci să judeci și să acționezi ca și cum în fața ta ar fi tatăl tău, fratele tău, mama ta, soția sau soțul tău, copilul tău.
Nu costă nimic să faci toate astea. Trebuie doar să vrei.
Nu ai voie ca medic să ”fugi” de răspunderea tratamentului, chiar dacă nu ai bani. Pacientul are nevoie să înțeleagă de ce toate costă. Sigur că nu va fi mulțumit că trebuie să plătescă medicamentele, dar în final va înțelege și va accepta. Dacă îi explică cineva, de ce trebuie să plătească. Ți acel cineva trebuie să fie medicul. Și dăcă îi explică omul în mâinile căruia e gata să își pună viața, el va avea încredere și va fi mulțumit. Că a înțeles și că face ce trebuie pentru săsnătatea lui.

Va urma...

Oana Paula propune: PROGRAMUL ULTIMA SPAGA

2010-05-12T12:19:00.001+03:00

Oana Paula propune acest program. Mi-ar fi placut sa imi apartina, dar Oana Paula este in mod evident mai creativa decat mine.
Textul este nemodificat sii ii apartine in totalitate.

Motiunea de cenzura a cetateanului roman
Articol unic: Se reduce cu 25% saracia prin reducerea 100% a guvernului actual
Programul "Ultima Spaga" este o manifestare a cetatenilor liberi prin care isi exprima dezaprobarea fata de incompetenta, coruptia si cinismul guvernului Boc-Udrea condus de premierul Traian Basescu. Prin aceasta actiune le oferim guvernantilor ultima spaga si ii poftim sa ne paraseasca.
AJUNGE!
Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!
NE-AM SATURAT:
- sa suferim noi ca sa prospere ei;
- sa fim intaratati unii impotriva celorlalti, cultivandu-ne ura, intr-o tara cu o religie a iubirii;
- sa inchidem ochii la incompetenta, coruptie si dezgustul guvernului fata de propriul popor;
- sa ne vedem parintii, bunicii si prietenii plangand in fata alimentarelor;
- sa vedem profesori, medici, functionari publici tanjind in fata galantarelor din supermarket;
- sa fim stropiti de limuzinele scumpe ale unor analfabeti ale caror unice calitati sunt lipsa de cultura si instructie si apropierea de banul public
Rugam pe toti cei care impartasesc aceste credinte ale noastre sa se alature demersului nostru. Rugam mass-media, partidele politice, organizatiile civice si sindicale sa se alature demersului nostru.
E timpul ca acest guvern sa plece impreuna cu primul sau ministru. E deja ceasul al doisprezecelea. Mamaliga nu mai trebuie sa explodeze inca o data.

Infectii

2010-04-28T12:50:00.001+03:00

Prostii: managerii nu sunt demiși dacă raportează infecțiile! În plus dacă șefii de secție nu recunosc ca au infecții nici managerul nu poate sa "raporteze" . De altfel raportarea nu o face managerul ci epidemiologul. Dacă te uiți în spitalele românești te ia durerea de cap: infecțiile nosocomiale sunt intre 15 și 25%. În SUA sunt 10% și sunt recunoscute ca fiind cel mai mare "ucigaș" al pacienților internați.
Managerul are primul interesul sa se raporteze infecțiile, pentru ca ele induc costurile cele mai mari de tratament. Dacă le "vede" știe sa le controleze.
Cea mai importanta cauza pentru apariția infecțiilor rezistente (nosocomiale / intra spitalicești) este tratamentul antibiotic ! Studiul MIRA a arătat ca 25% din pacienții internați cu infecții au germeni rezistenți deși nu au avut contact cu sistemul de sănătate. Dar au "băut" la antibiotice, după sintagma :”întrebați medicul sau farmacistul", adică farmacistul, care de fapt e un asistent de farmacie. Adică 90% din tratamentele antibiotice din țara asta se fac după ureche, adică urechea unui asistent cu 12 clase. Tare, nu?!
În toata lumea infecțiile "asociate cu îngrijirile medicale" sunt o problema. Noi, ca țară și ca popor suntem ipocriți: nu vrem sa recunoaștem. Mai ales poporu' nu vrea sa înțeleagă că ăsta e "costul" medicinei moderne, vindecam 10 boli și apar alte 3 ca o consecință a tratamentului. Și dacă poporu' nu vrea, apoi nu vrea nici medicul, și nici șeful de secție, și nici managerul, nu?
Culmea e că controlul infecțiilor nosocomiale nici nu ține de bani. Încercările de a „controla„ infecțiile prin izolarea strictă a pacienților, au eșuat. Infecțiile se controlează prin profilaxie, prin abstinența de a consuma inutil antibiotice, prin a declara ”non grata” anumite antibiotice la care s-a dovedit că avem rezistență. În fapt ceea ce e cel mai amuzant este că aplicarea unor politici de combatere a infecțiilor va duce la scăderea costurilor ! Dar ăsta e deja management, medicină bazată pe dovezi și nu pe prostii.

TRANSPLANTUL

2010-04-06T12:38:00.000+03:00

Nu demult am făcut eforturi să resping un proiect de lege care prevedea Acordul Prezumat al donării de organe și țesuturi. Adică, dacă în cursul vieții nu spuneai explicit, la notar, că nu vrei ca organele tale sa nu fie prelevate, în caz de moarte cerebrala lucrul ăsta se întâmpla. Eu am motivat atunci, că trăim într-o țară în care un om de bine se oferă să te opereze într-un bar, cu briceagu, să îți scoată un glonț din picior... Așa că nu putem fi pregătiți pentru o asemena lege.
Dar, bine, bine, cum facem?
Și am venit cu o idee.
Ori de câte ori apari în fața autorității statului cerând ceva, trebuie să semnezi că ai citit informațiile despre transplant și ca ești de acord / nu ești de acord cu donarea. Adică dacă vrei să preschimbi buletinul (după 18 ani), sau carnetul de conducere, sau pașaportul, sau talonul mașinii,sau să îți iei cardul de asigurat, trebuie sa citești despre transplant, și trebuie să semnezi, DA sau NU. Atât de simplu.
Citește pe www.horia-cristian.ro la legi...

VIITOR DE AUR ȚARA NOASTRĂ ARE !

2010-03-24T10:39:00.000+02:00

Cine ar putea să credă că Traian Băsescu, la 62 de ani se va duce la pescuit?

Scenariul este scris. Înțelegerea este facută. PSD si PDL își vor da mâna peste țară. Vor face o alianță informală și vor desena colegiile viitoare așa cum își doresc. Așa încât candidații lor să aibă șanse maxime în viitoarele alegeri parlamentare, și ca viitorul Parlament să fie bi-color.

De ce ar vrea PSD asta? Pentru că Băsescu le-a arătat deja „pisica”: nou formatul UNPR, partid declarat de stânga, care este deja un ghimpe în coasta PSD, așa cum PNL este un ghimpe în coasta PDL. Ca atare PSD își va dori la fel de tare ca și PDL o alianță pentru a exclude de pe scana politică cele două partide problemă.

De ce cred asta?

Pentru că deja PSD cântă partitura lui Traian Băsescu. Propunerea lor de modificare a Constitutției cere transformarea în Republică Parlamentară, în care președintele este ales prin vot indirect de senatori, deputati si electori desemnați de Consiliile Județene. Va fi un Președinte cu atribuțiuni decorative.

Astfel în Republica Parlamentară, vom avea un Parlament cu 2 partide PDL si PSD, cu majoritate PDL, și Premierul va fi Primul om in Stat, asa ca in Rusia.

Și mai crede cineva că Traian Băsescu va merge la pescuit la 62 de ani?!

Bine, bine, spunți voi, dar unde va fi UDMR?

Răspuns in Harghita și Covasna… Acolo prin votul uninominal pur vor mai obtine, poate, 12 – 13 mandate de senator si deputat. Și ca in Mureș, Bihor, Satu Mare să își minimizeze rezultatele, Traian îi lasă să se „zbenguie” cu Ținutul Secuiesc. Ca să țină viu spiritul naționalist antimaghiar în aceste județe, astfel încât maghiarii să ia cât mai puține mandate de deputat și senator acolo.

simplificare v.s. simplicitate

2010-03-23T19:26:00.000+02:00

Mile Cărpenișan a trecut în neființă...Dumnezeu să îl odihnească!
Era nevoie de moartea lui ca să înțelegem încă odată, dacă mai era nevoie, diferența între simplificare și simplicitate?
Nu poți simplifica un diagnostic atât de complex cum a fost cel al bolii lui Mile, până la simplicitate.
A simplifica înseamnă să spui că Mile a suferit de o boală cumplită, incurabilă, care a dus la moarte prin una din complicațiile ei. Asta era corect față de Mile și față de medicii care l-au îngrijit până la capăt.
Simplicitate = 1. v. sobrietate. 2. v. simplitate. 3. v. modestie. 4. v. naivitate. (DEX)
A spune ca murit de la un furuncul este simplitate adică e o exprimare modestă și naivă.
Pe Mile nu îl mai poate afecta.
Sigur că pe medicii și asistentele care l-au îngrijit îi afectează profund acestă eroare.
Pentru că munca, lupta lor, orele lungi în care l-au vegheat, eforturile de a face rost de medicamente sunt aruncate în derizoriu.
Pentru că de la simplicitate la aluzii și insinuări despre eroare medicală, despre incompetență. despre malpraxis, despre șpagă nu e decât un pas mic.
Pasul a fost făcut,nu de către jurnaliști ci de către cititori, din care unii au făcut postări pe forumuri.
Și asta e ceea ce cred cititorii?
Mă tem că da!
TRIST !

DORA A PLÂNS

2010-03-15T14:09:00.000+02:00

Am ales să reiau acestă postare pentru că am început o cruciadă.

Dora e fica mea, și mi-a oferit o lecție de viață, o trezire la realitate. A plâns.

Acum un an stăteam, intr-o seară, și povesteam, așa cum prea rar se întâmplă. Ea era atunci clasa a XII-a și ne întrebam ce facultate să urmeze. Așa că am ajuns să ii povestesc despre viața de medic de spital. Și i-am spus, dacă mai era nevoie, că nu vreau pentru ea acesta profesiune, care e și prost plătită si si-a pierdut intreg prestigiul. Dacă pe vremea lui împușcatu' medicii se bucurau de prestigiu acum nici măcar asta nu a mai rămas.
Și era pe undeva normal, pentru că noi, medicii, nu suntem mai buni decat alții, și daca intrega societate românească e bolnavă noi nu putem fi mai sănătoși.
Conceptul "furci coase și făclii" : dacă românii ar înțelege ce se întâmplă în spitalele românești, ar fi in fața spitalului, înarmați cu furci, coase și făclii!
Și bineînțeles că și Dora și tu acela care citești aceste rânduri sunteți uimiți. Și atunci am început să ii povestesc.
Povești cinice, cosmetizate cu umor negru.
Dă-mi Doamne puterea de a a schimba lucrurile pe care le pot schimba.
Dă-mi Doamne puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba.
Și dă-mi Doamne înțelepciunea de a le deosebi!
De multe ori ne lovim de lucruri pe care credem că nu le putem schimba și credem că trebuie să le acceptam.
Așa că acele lucruri, le minimalizăm, le ducem în derizoriu și încercăm să râdem de ele, de noi înșine.
Dar umorul este negru, cinic și sinistru.
Și numai nouă poveștile astea ni se par amuzante.
Dora nu le-a văzut amuzante. Dora a plâns.
Dora plângea și când am vazut-o am rămas paralizat. Am avut o revelație și am înțeles că soluția nu este dezumanizarea mea, a noastră a doctorilor, ca să putem face fața realității crude a spitalelor românești.Te lovești de nedreptăți și crezi că nu le poți schimba și nici nu le poți accepta pur și simplu: lipsa medicamentelor, lipsa materialelor, lipsa analizelor,medici lipsiți de etică și morală, pacienți nesimțiți, revendicativi, malpraxis flagrant.
Soluția nu este să le transformăm în povești umoristice / sinistre . Soluția este să recunoaștem deschis față de noi înșine că nu trebuie să acceptăm ci trebuie să gasim puterea de a schimba.

comunismul în România

2010-03-15T14:05:00.000+02:00

Comunismul în România nu a fost despre Marx Engels și Lenin! A fost despre totalitarism și cultul personalității.
Partidul era în toate, și românii erau strâns uniți în jurul conducătorului iubit.
S-a schimbat ceva? Eu mă tem că nu!
Să îți proclamezi victoria la modul neelegant și lipsit de respect față de colegii tăi este poate (?!) de înțeles. Dar să proclamezi o victorie inexistentă, să proclamezi că o manipulare și o încălcare grosolană a regulementului și statutului ca o victorie, cred că se înscrie destul de bine în ideea de comunism. Să spui că ai învins după ce ai manipulat 600 de oameni să voteze pe liste, este cel puțin ciudat. Regulamentul de aplicare al statutului PNL spune clar că votul este nominal și că candidații trebuie puși în ordie alfabetica, tocmai pentru a nu face posibilă acestă manipulare grosolană de tip comunist.
Să afirmi că nu avem regulament pentru ca era pentru statutul vechi și noul statut nu are încă regulament, și că putem pune candidații pe liste, sau să spui ca poți încercui dintr-o mișcare 48 de delegați și ăsta e vot nominal... este extrem de periculos si demonstrează că în fapt nu iți pasă de nimeni și nimic, că ești dispus să calci în picioare legea pentru a iți impune voința, pentru a ajunge la o funcție.
Și dacă mai era nevoie, am văzut și cultul personalității... În comunicatul de presă în care domnul senator afirmă într-un "laudatio": grosolan „S-a demonstrat, pe de altă parte, că Robu înseamnă pentru liberalii timişoreni mult mai mult decât un europarlamentar, doi deputaţi, un vicepreşedinte de Consiliu Judeţean, cinci consilieri judeţeni şi doi consilieri municipali care s-au coalizat împotriva lui, la un loc”.
Comunismul nu a murit.
Comunismul e legat de credința unora în totalitarism și în cultul personalității, și NU în declarația lor că nu au fost membri ai PCR.
Comunismul trăiește și e printre noi.

DACĂ ROMÂNII AR ŞTI LITERELE ŞI CIFRELE...2

2010-03-09T11:12:00.001+02:00

ceea ce demonstrează că românii chiar nu stiu...
Dar învață! Dovada e că am corectat !
Mulțumesc!

TELEPORTAREA EXISTĂ!!!

2010-03-09T09:45:00.001+02:00

A dovedit-o domnul deputat Gabriel Oprea, onorabilul Ministru al Apărării, care a utilizat această armă formidabilă, marți 02 martie 2010.
Dânsul a fost in 2 martie 2010 atât în Afganistan cu domnul Președinte, cît și la lucrările Camerei Deputaților, unde la apelul nominal a strigat PREZENT !
Pe această cale somăm Ministerul Aparării să nu folosească neautorizat armamentul din dotare!

DACĂ ROMÂNII AR ŞTI LITERELE ŞI CIFRELE...

2010-03-09T09:36:00.003+02:00

Viaţa ar fi mult mai uşoară, nu?
Ar putea citi semnele şi indicatoarele : "Fumatul Interzis !" , şi nu ar fuma... pentru că românii ştiu că legea trebuie respectată...doar că nu stiu să citească.
Sau ar înţelege ce înseamnă "Accesul Interzis !" şi nu ar trece pe acolo...
Sau ar putea sa numere şi să socotescă. De exemplu Roberta Alma ar şti ca 170 nu inseamnă una suta șaptezeci şi opt. Sau ştiind cifrele ar putea să numere şi ar şti că 150 de oameni nu pot fi număraţi ca să facă 180, în orice fel îi numeri !
Sau tot Roberta Alma ar şti că 344 împărţit la 2 înseamnă 172, iar apoi ar putea să înţeleagă de ce jumatate + 1 din 344 înseamnă 173 şi nu 150.
Dar asta ar însemna cunoștințe de matematică superioară, pentru cineva care nu ştie literele si cifrele.
Şi dacă ar şti cifrele ar înţelege de ce pentru a modifica Legea 188 a Statutului funcţionarului public, care e lege organică, ar fi trebuit ca în sală să fie 173 de deputaţi. Doar că nu erau decât 150. Dar neştiind cifrele dânsa a numărat 178.
Aşa că : Life's a bitch!

mass-media : vaccinarea pro si contra

2010-02-23T11:48:00.002+02:00

Am vazut in mass-media o multime de reactii pro si contra vaccinurilor sau a vaccinarii !
Mass-media ar trebui sa fie in fruntea celor provaccinare! Daca cei 1,5 milioane de romani se vaccinau AH1N1 in decembrie, nu mureau 122 de romani. Dovada ca dupa vaccinare nu a mai murit nimeni.

Cat despre vaccinul impotriva HPV

Fapte:1. Toate femeile pina la varsta menopauzei(sexual active) se infecteaza cu HPV
2. Infectia cu HPV este precursor dovedit al cancerului de col
3. Ca atare TOATE FEMEILE TREBUIE VACCINATE
4. Politica este de a vaccina femeile care sigur sau 90% nu sunt infecte, adica femei la varsta la care nu si-au inceput viata sexuala, adica 11-13 ani.
5. Chiar daca femeia a fost infectata si nu are inca leziuni premaligne, studiile arata ca vaccinarea reduce semnificativ riscul de cancer de col, la orice varsta.
6. Studiile sugereaza ca si la barbati previne infectia (barbatii sunt purtatori "sanatosi"), si chiar daca poarta virusul, vaccinarea poate duce la vindecare.(doar ca nu s-au facut studii clinice; studiile le fac americanii care au un program serios de diagnostic precoce si nu le scapa femei de peste 25 ani care sa nu fie vazute de ginecolog, si cu Papanicolau facut. Ceea ce nu e cazul la noi!)

Ca atare, daca ai dozele si nu vor sa se vaccineze femeile din grupul tinta (11-13 ani), vaccinezi pe oricine vrea, adica toate femeile pina la menopauza.

In concluzie : trista tara. Aceea in care fiecare isi da cu parerea chiar daca habar nu are.
"Ginecologii" ar trebui sa nu comenteze...intr-o tara in care se diagnosticheaza anual 3000 de femei cu cancer de col, si din ele mor 2000. Asta dovedeste ca diagnosticul e la pamant, ca femeile nu isi fac controale, ca ginecologii care "vad" femeile nu fac teste Papanicolau, si diagnosticul este pus de regula cand leziunea de col este vizibila cu ochiul liber, si boala este incurabila.

avem o țară...CUM PROCEDĂM ?!

2009-11-16T09:42:00.000+02:00

Cine conduce o țară?

Simplu, Președintele, e șeful staului, vei spune tu !

Greșit !

Simplu, Guvernul, vei spune tu !

Dar din păcate acest răspuns este greșit.

Și asta nu din vina ta, pentru ca timp de 5 ani ai fost amețit de tot felul de mesaje toxice: seful statului, 322, seful guvernului, majoritate ostilă, prin care s-a încercat să ți se inoculeze ideea că tu nu ia importanță, că tu vrei să fii condus de un tătuc. Că votul tău e irosit. Că vocea ta nu are nevoie să fie auzită.

Că de fapt, deputatul tău e neimportant. Atunci cine te va auzi? Tătuca? Cum va face asta, tu te vei ruga seara ca el să te audă? Este el, "tătuca", egal cu bunul Dumnezeu?

Vocea ta este auzită ! Tu ai ales deputatul și senatorul tău. L-ai ales pe el pe omul acela, nu un partid, nu o idee. Pentru prima dată e o chetiune personală, directă, între doi oameni.

Și TU, prin ei, conduci țara asta. Pentru că asta e democrația. Inventată și perfecționată în peste 2000 de ani.

Parlamentul. Ales de tine, și alte 10 milioane de alegători. Odată ce i-ai ales înseamnă că le-ai acordat încrederea ta pentru 4 ani, și după 4 ani ei vor răspunde în fața ta la vot.

Parlamentul ales are datoria de a investi cu încrederea sa Guvernul.

Iar Guvernul este cel care conduce Romănia după principiile stabilite de Parlament, principii care se găsesc in Programul de Guvernare.

Guvernul conduce țara efectiv după un Program de Guvernare. Pentru că Parlamentul nu votează niște miniștrii, ci votează, acordă încrederea, unui Program de Guvernare, care e dus la îndeplinire de Guvern, de fiecare ministru în parte.

Guvernul, fiecare ministru este responsabil, răspunde de îndeplinirea programului de guvernare. El, ministrul, răspunde în fața parlamentului. Iar parlamentul poate să sancționeze guvernul prin moțiuni simple sau moțiuni de cenzură.

Așa se conduce o țară.

Bine, bine, vei spune TU, dar unde e Președintele?

Președintele e la Cotroceni, și el e mediatorul. Adică în toată povestea asta a democrației, el reprezintă doar Statul Român.

El este acela care semnează decretul prezidețial de numire a Primului Ministru. El este investit de stat să certifice că Parlamentul l-a propus pe "X" să fie Prim Ministru.

Și în baza acestui decret, premierul începe să scrie Programul de Guvernare și să formeze guvernul.

De aceea Președintele se consultă cu Parlamentul. Ca să vadă care este părerea majorității,
pentru că este nevoie de majoritate ca să fie votat un guvern și un program de guvernare.

Pentru că voința majorității este esența democrației.

Așa că Președintele nu are libertatea de a numi prim-ministru pe cine vrea el. Nu e la bunul lui plac. Și nu poate forța pe Parlamentul să voteze un anumi prim-ministru.

Pentru că bunul plac al unui om înseamnă DICTATURĂ !

Hai să facem împreună un exercițiu de logică: să presupunem că moțiunea de cenzură ar fi fost votată în iunie, adică cu 6 luni înainte de alegerile prezidențiale. Când președintele nu ar fi putut dizolva Parlamentul și să declașeze alegeri anticipate.Dacă ne luăm după logica strâmbă a președintelui în exercițiu ar fi însemnat că din 3 în 3 săptămâni, președintele ar fi numit câte un guvern…âmpotriva majorității ostile din Parlament. Puteți înțelege așa ceva?

Și atunci ajungem la esența democrației – spiritul Constituției. Care este de fapt citirea ei cu bun simt.

De aceea avem nevoie de bun simț !

prostia politicianului

2009-11-10T11:04:00.002+02:00

Nu te gândi că că politica e ceva care e departe de tine... Uneori e atat de aproape încât iți afectează viața și sănătatea. Iată un exemplu viu:

Bazac iese și declară public că noi (nb România) nu ar trebui să acceptăm vaccinul refuzat de Polonia.
Este incredibil cât e de adevărat.verbul ăla cu o piatră aruncată...
Ce e adevărat și fals în acestă afirmație?
Adevărat: Polonoia a refuzat vaccinarea în masă a a populației cu vaccinul în cauză. Pentru că ei au considerat că vaccinul nu e suficient de sigur pentru a vaccina 25% din populația Poloniei, adica peste 9 milioane de oameni.
Fals: România vrea să vaccineze populația cu acest vaccin.
De ce fals?
Pentru că nu dorim să vaccinăm populația cu acest vaccin. Dorim să avem la îndemână 500 000 doze ca în caz de extremă urgență, să vaccinăm copii. Pentru că vaccinul românesc nu va fi testat pentru copii decât în ianuarie 2010. Doar atât, o măsură de precauție. În caz de maximă urgență, dacă va fi nevoie să vaccinăm copii. Nimic mai mult. Șansele ca această urgență să se întâmple sunt minime, dar noi trebuie să fim pregătiți pentru asta.
Pentru că vaccinarea se va face începând cu 26 noiembrie cu vaccin românesc. Pentru vom avea nevoie de peste 5 milioane de doze in anul 2009 și 2010.
Cumpărarea acestui vaccin nu înseamnă că dacă nu îl folosim risipim banii. Dacă el nu va fi folosit va fi transferat celorlalte state europene, la nevoie, la solicitarea acestora, când pandemia le va lovi. Așa cum prevede protocolul de cooperare europeană, la care noi am aderat.
Iată cum, politicianul, Ionuț Bazac, consultat de presă, în loc să spuă "nu stiu, nu mă pricep", simte nevoia să iși dea cu părerea. Chiar dacă e o prostie.
Dar prostia lui nu e simplă. Nu e doar o părere. Ci pare a fi părerea profesionistului. DAR NU E EL PROFESIONISTUL !
Consecința? Scăderea încrederii în vaccinare,singura armă eficientă și binecunoscută împotriva pandemiilor de gripă. Și creșterea riscului ca această pandemie să fie din filmele de groază. Așa cum e în Ucraina, sau în Bulgaria, sau în Anglia, sau în Suedia.

POLI portocaliu? Sau e totul de vânzare?

2009-11-04T10:53:00.002+02:00

S-au schimbat culorile lui Poli? Sau chiar și fotbalul poate fi cumpărat de politicieni?

Credeam că mai sunt lucruri sfinte în lumea asta, și printre ele fotbalul.
Sportul trebuie să ne unească, nu să dezbine. Politica dezbină. Încă. În România.

Poate vei avea șansa de a salva o viață !

2009-11-03T13:20:00.000+02:00

Chiar așa, cum pot salva o viață? Eu, tu, cum putem face asta? E în puterea noastră?

O bună prietenă, cu inimă mare, a încercat sa ajute un prieten, artist, în lupta sa cu leucemia. A dorit sa liciteze lucrari donate de prieteni pentru a strange bani, bani necesari unui transplant de măduvă în Germania. Peste 100 000 de euro. Din păcate soarta nu i-a dat o șansă, și i-a luat viața înainte ca cineva să îl poata ajuta.
Sunt sigur că mulți dintre voi vă punți o mulțime de întrebări: de ce Germania, de ce 100 000 de euro, de ce prea târziu? Încerc să vă răspund la ele.
De ce Germania? Nu pentru că în România nu se putea, ci pentru că în Germania a gasit donator compatibil, pentru că acolo există un registru de donatori și printre ei s-a găsit donatorul compatibil. Și ajungem la ultima întrebare: de ce nu a găsit donator în România?
De ce 100 000 de euro? Pentru că atâta costă terapia pre transplant și posttransplant. Transplantul în sine este o procedură tehnică foarte simplă, care nu poate costa mai mult de 1000 de euro. Poate fi făcută în România? DA! Și probabil ar costa în jur de 20 000 de euro. Dar nu avem donatorul.
De ce nu găsim donator în România?
Chiar așa de ce nu găsim donator?
Pentru că nu există persoane înscrise în Registru Național de Donatori Onorifici de Măduvă.
Atât de simplu.
Și atunci, cum poți salva o viață?
Simplu: înscrie-te în Registru Național de Donatori Onorifici de Măduvă.
Sună la Centrul de donare de sange Timisoara 0256 463001 și fă o programare.
Vei semna un document prin care afirmi că vei dona onorific măduvă. Și ți se va lua un pic de sânge pentru determinarea antigenelor HLA, și pentru a depista eventuale infecții virale.
Și, poate, odată, cineva va avea nevoie de un pic din măduva ta și vei avea șansa unică de a salva o viață!

STATUL POLIȚIENESC / Fahrenheit 40 (= 10 grade Celsius)

2009-11-01T14:34:00.002+02:00

Asta e România mea? Asta e România noastră?
Nu credeam ca în România pe care eu o iubesc, poliția poate să ne interzică să donam cărți, dar e adevărat !
Mâine o să ne interzică să cumpărăm cărți, iar apoi "tătuca" o să ne interzică să citim, că citește el pentru noi și ne povestește rezumatul...

Azi 1 noiembrie, distribuiam fluturași cu DONEAZĂ O CARTE, în Piața Victoriei din Timișoara , când Poliția Comunitară s-a oferit să fie vigilentă și să ne ducă acasă cu mașina... via sediul Poliției Comunitare, unde să ne amprenteze și să mai facă ce știu ei mai bine.
Vigilența lor a fost sporită de apartenența noastră la PNL. Odată auzite cele 3 litere magice, au devenit extrem de atenți : au scos din buzunar singura carte care au citit-o (si pe care nu o donează!) și ne-au citat din colecția lor de HCL-uri. Cum că suntem ilegali și că trebuie să ne dea megaamenzi !
Doar că afișele ilegale sau cerșetorii, nu au treabă cu ei.
Când nu am avut actele să mă legitimez au chemat duba (incredibil, nu?!) să mă ducă la sediu !
Pe bune! Chiar au dat prin stație că vor o mașină în Piața Victoriei !
Doar că vigilența lor s-a înmuiat când au aflat ca presa, televiziunile sunt extrem de interesate de acțiunea lor. Și atunci au început să ia in considerare că e campanie electorală, și că de fapt asta e o acțiune civică de donare de cărți pentru copii din rural, și că ...AU ÎNTINS-O !
Lăsându-mă singur în fața presei dezamăgite!
Îmi cer scuze celor din presă că au venit degeaba !
Din păcate nici miliția nu mai e ce a fost odată și nu te mai poți baza pe ei.

doneaza o carte

2009-11-01T12:17:00.001+02:00

Sute din bibliotecile școlare din satele românești sunt prea sărace. Au în rafturi doar câteva titluri de carte. Donează o carte, o carte care o ai acasă, care a fost atinsă de mâinile tale, care a fost citită de ochii tăi. Ea este cu atât ,mai valoroasă. Scrie o dedicație și semnează-te ! De restul ne ocupam noi.

Așa s-au adunat peste 2000 de titluri, unele valoroase, altele de mai puțin. Din ele primele 200 au ajuns la Torac, în Serbia, la școala românească George Coșbuc. Alte 500 vor ajunge la școala din Dudeștii Noi. Și povestea merge mai departe...

Timișoara, str Gh. Lazăr 1, tel 0256 293881, 0744 538894

cine e presedintele Romaniei ?

2009-10-28T11:16:00.002+02:00

Intrebarea este ce te defineste: numele, titlul, profesiunea, cei care te inconjara si iti spun cat esti de destept? Haina face pe om?

Eu cred ca fiecare dintre noi este definit de actiunile sale, asa cum stie sa accepte bucuriile si necazurile, dar mai ales cum stie sa faca fata provocarilor vietii.

Fiecare dintre noi este definit de felul in care stie sa se bucure de victorii, si de felul in care stie sa isi recunoasca infrangerile.

Dar mai presus de toate fiecare dintre noi este definit de modul in care reactioneaza in fata provocarilor vietii. Atunci cand mai presus de propria ta soarta trebuie sa decizi pentru soarta semenilor tai.

Cea mai mare incercare este atunci cand trebuie sa ai incredere in tine si in decizia ta, sa crezi cu tarie ca principiile si valorile tale sunt cele corecte. Cand cei din jururl tau incearca sa iti spuna altfel dar tu sa crezi in tine.

Cred ca stiu cum se simte Crin Antonescu, si cred ca actiunile sale arata acest lucru. Cred ca el a inteles ca tot ce a facut in viata, toate incercarile, experientele, bucuriile si necazurile, toate, au fost doar o pregatire pentru presedintia Romaniei.

Si atunci cand in fata noastra, natiune si ca partid a stat provocarea motiunii de cenzura, cand intreaga tara ne cerea sa ne scapam de guvernul Boc, Crin Antonescu a facut acest lucru. A fost incredibil sa vezi cum deputati de la PSD s-au ingesuit sa semneze motiunea, fara a mai astepta acordul lui Geoana.

Deja este istorie, a cazut primul guvern din viata scurta a democratiei romane.

Dar Crin Antonescu a facut mult mai mult, ceea ce ceilalti candidati la presedintie, si ceea ce chiar presedintele in exercitiu nu a stiut sa faca.

A stiut sa vada dincolo de interesele partidelor, si a stiut, prin Klaus Johannis, sa ne dea nu numai un candidat de premier ci sa ne aduca acea incredere in viitor care ne lipseste de atata timp.

Crin Antonescu a actionat asa cum trebuie sa o faca Presedintele Romaniei.

Acolo unde altii vad jocuri politice eu vad actiunile unui om care stie ce inseamna sa fii presedintele romanilor.

Actiunile sale il definesc:

Doamnelor si domnilor Presedintele Romaniei Crin Antonescu.

60 de minute

2009-10-21T09:37:00.000+03:00

Au trecut 60 de minute...Acesta a fost mesajul care l-am adresat prin intermediul televiziunilor doamnei Presedinte al Camerei. Doar asa am reusit sa o aducem la ora 1, la lucrarile camerei care trebuiau sa inceapa la ora 10.
Doamna presedinte stie sa isi parcheze Merc-ul in fata usii, si stie sa isi blocheze liftul, si tavile cu placinta, dar nu stie sa inceapa sedintele la timp...
O zi buna!

tradare, tradare, dar sa stim si noi

2009-10-20T11:24:00.001+03:00

Nimic nu poate sta in fata "democratiei" basesciene. Chiar daca votul trebuie cumparat.

Istoriile cele mai recente ale lui Claudiu Taga v.s. Alin Popoviciu sunt deja de notorietate publica. Ostaficiuc spune ca Claudiu e cel care a vrut sa treaca la PDL, "din dragoste pentru Elena Udrea". Claudiu a asteptat-o pe Elena Udrea cu flori ca sa arate ca nu au nimic personal cu ea. Elena i-a tratat cu cxxu, si i-a anuntat ca le-a facut plangeri penale. Cred ca asta e marea dragoste care o inspira Elena.
Mai dragut e Tabugan de la CS, care daca nu a marcat banu' nu a mai trecut la PDL... a ramas independent. Nu a marcat banu', pentru ca PDL-ul a spus ca daca s-a votat motiunea, intelegerile cad. Deci, se intege ca banu' trebuie luat inainte, ca la cxxxe !
Ceea ce e mai ingrijorator e faptul ca dupa ce Eugen Nicolaescu a a nuntat excluderea din grupul PNL a dezertorilor, ei au fost aplaudati de PDL ! Adica tradatorii sunt eroi?

credința naivă în lege

2009-10-06T09:46:00.001+03:00

Românul e un naiv ! El crede că în țara asta există legi !
Printre romanii naivi, se disting ca o categorie speciaă cei care s-au bucurat la apariția legii privind interzicerea fumatului in locurile publice.

Este evident că legile, în România, se dau doar formal, pentru că așa dă bine sau pentru că așa ne obligă vreo directivă EU.
Tristă țară.
Nu sta degeaba ! Tu ești cel care poate face ceva !
Nu eu parlamentarul, ci tu cititorule! Nu accepta ca drepturile tale să fie călcate în picioare!
http://www.eurespir.info/ro/index.html

dora a plâns

2009-09-30T13:48:00.002+03:00

Dora e fica mea, și mi-a oferit o lecție de viață, o trezire la realitate. A plâns.

Acum un an stăteam, intr-o seară, și povesteam, așa cum prea rar se întâmplă. Ea era atunci clasa a XII-a și ne întrebam ce facultate să urmeze. Așa că am ajuns să ii povestesc despre viața de medic de spital. Și i-am spus, dacă mai era nevoie, că nu vreau pentru ea acesta profesiune, care e și prost plătită si si-a pierdut intreg prestigiul. Dacă pe vremea lui împușcatu' medicii se bucurau de prestigiu acum nici măcar asta nu a mai rămas.
Și era pe undeva normal, pentru că noi, medicii, nu suntem mai buni decat alții, și daca intrega societate românească e bolnavă noi nu putem fi mai sănătoși.
Conceptul "furci coase și făclii" : dacă românii ar înțelege ce se întâmplă în spitalele românești, ar fi in fața spitalului, înarmați cu furci, coase și făclii!
Și bineînțeles că și Dora și tu acela care citești aceste rânduri sunteți uimiți. Și atunci am început să ii povestesc.
Povești cinice, cosmetizate cu umor negru.
Dă-mi Doamne puterea de a a schimba lucrurile pe care le pot schimba.
Dă-mi Doamne puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba.
Și dă-mi Doamne înțelepciunea de a le deosebi!
De multe ori ne lovim de lucruri pe care credem că nu le putem schimba și credem că trebuie să le acceptam.
Așa că acele lucruri, le minimalizăm, le ducem în derizoriu și încercăm să râdem de ele, de noi înșine.
Dar umorul este negru, cinic și sinistru.
Și numai nouă poveștile astea ni se par amuzante.
Dora nu le-a văzut amuzante. Dora a plâns.
Dora plângea și când am vazut-o am rămas paralizat. Am avut o revelație și am înțeles că soluția nu este dezumanizarea mea, a noastră a doctorilor, ca să putem face fața realității crude a spitalelor românești.Te lovești de nedreptăți și crezi că nu le poți schimba și nici nu le poți accepta pur și simplu: lipsa medicamentelor, lipsa materialelor, lipsa analizelor,medici lipsiți de etică și morală, pacienți nesimțiți, revendicativi, malpraxis flagrant.
Soluția nu este să le transformăm în povești umoristice / sinistre . Soluția este să recunoaștem deschis față de noi înșine că nu trebuie să acceptăm ci trebuie să gasim puterea de a schimba.

Ciuperci : ține-i în întuneric și hranește-i cu kkt

2009-09-26T10:07:00.000+03:00

Ce mai contează încă o perdea de fum?
Important e să nu se vadă somajul, jafurile, grevele, sărăcia. Pentru cineva care conduce țara de la televizor e perfect.
Nacht und nebel - noapte și ceață. Cred ca Goebbels a definit conceptul.
Pentru cine iubește america : Like mushrooms, keep them in the dark and feed them with shit.
VINOVAȚII: doctorii, profesorii, parlamentariii.
SOLUȚIA : fetzitze, jointuri, shoturi & referenum.

autodafe'

2009-09-22T18:14:00.000+03:00

Asistăm cu seninătate la disoluția statului de drept, atunci când legile fundamentale, Constituția și Regulamentul Parlamentului sunt aruncate în ridicol.

Cum devin ele ridicole? Nu prin încălcarea lor explicită ci prin abuzuri de neinchipuit, prin incălcarea celor mai elementare reguli.

Prin incălcarea regulilor aritmeticii, atunci când 100 de parlamentari prezenți la dezbaterea bugetului însumează 220 de voturi pentru, împotriva și abțineri. Sau atunci când puțin peste 300 de deputați semnează de prezență dar în sală sunt doar 130. Sau când 167 de voturi sunt egale cu „jumatate + 1 din 334”. Sau când se voteaza „în bloc” 200 de amendamente; și ca să fie jalea și mai mare „150” de voturi impotrivă și 82 pentru, la votul unui raport de respingere „în bloc” a 200 de amendamente este declarată de președintele de sedință ca respingere.

Sau prin dezbateri deja „clasice” : „oul sau găina ?” Dar care reapar cu o consecvență demnă de o cauza mai bună. Adică ce vine mai întâi, Regulamentul Camerei sau Constituția ? Trebuie Regulamentul să respecte Constituția ? Chiar așa, asta devine o întrebare foarte bună atunci când o privești în contextul regulilor aritmetice: 100 de oameni pot da 250 de voturi, doar pentru că „țara are nevoie de buget”.

Sau printr-o avalanșă de ordonanțe neconstituționale și asumări ale răspunderii guvernului doar ca să poata spune: reformăm statul. Din păcate, doamnelor si domnilor deputați, ofensa adusă Constituției și României prin refuzul premierului și a de a veni în fața Parlamentului sau a ministrilor de a veni în fața comisiilor parlamentare nu reformează statul.

Aceste lovituri nu sunt rare dar mortale, prin aceea că aruncă în ridicol tot ceea ce facem aici.

Din fericire, am văzut în această sală și cele mai interesante dezbateri, pline de argumente inteligente sau prostești, ingenioase sau grobiene, provenind din inimă sau din cele mai meschine interese. Esența Parlamentului României este parlamentarea, dezbaterea. Nu o dată am fost încantat de forța argumentelor, de calitatea vorbitorilor, de ideile si capacitatea lor de a vedea și accepta puncte de vedere diferite. Vă marturisesc că au fost zile în care am fost încantat de aceste dezbateri: se făurea istoria și eu eram martor ocular.

Mă uit la colegii mei din PNL, aflați aici, și la mine însumi și îmi dau seama că am ajuns la un consens: doamnelor si domnilor suntem niște caraghiosi (rog să se consemneze că m-am adresat grupului PNL aflat în sală când am făcut acestă afirmație). O mână de oameni care vin marțea dimineața în aceasta sală, stingheri, surghiuniți de cutume si regulamente să vorbească la scaune goale. Din păcate aceasta imagine este o definitie a Parlamentului Roman.

Spun „o definiție” pentru că linia de demarcație e foarte subțire. Așa cum autodafe’ poate să însemne arderea pe rug sau poate să însemne auto da fe’ – actus fidei, act de credință.

Depinde de noi ca aici să înceapa cea mai intensă dezbatere: autodafe-ul ! Dacă aici vom „arde pe rug” statul de drept ca fiind eretic, sau ne vom aminti pentru ce suntem aici și acesta va fi „actul nostru de credință”.

Eu știu că avem dreptul să fim oameni liberi și de bune moravuri ! Atât de simplu și atât de puțin. Nimic mai mult.

ziua de lucru de 8 ore

2009-09-19T09:01:00.000+03:00

Ionuț Bazac a fost, cred, un bun om de afaceri. Probail, nu stiu, pentru ca nu ma incadrez in portretul robot al cumpărătorului de Ferarri.

Mnistru nu e. Bun.
După mai multe giumbușlucuri (ăla cu poliția mediclor mi-a plăcut maxim) a mai scos unul ( nu e nou) : medicii de spital trebuie să lucreze 8 ore.
Nu, domnule Ministru, ei trebuie sa lucreze 40 de ore pa săptămână, maxim 48.
Adică daca fac o garda care e de 17 ore, mai rămân 23 de ore. Și 4 zile cu 7 ore pe zi inseamnă 28 de ore, adcă 45 de ore pe săptamînă.
Q.E.D.

15 septembrie 2009

2009-09-16T12:56:00.001+03:00

Nimic. Doar o mascarada. Un prim ministru caruia nu i-a mai ramas nimic, decat sa fie cocoș.

Trei legi fara continut, doar ca sa poata spune : "am reformat statul".

Nu au reformat nimic.

Ceea ce e incredibil e cum se face ca nu vede cei 1000 de protestatari din fata Parlamentului si cei 1 milion de acasa.

Reforma in sanatate - primul pas

2009-09-15T13:16:00.000+03:00

REORGANIZAREA INVATAMANTULUI POSTUNIVERSITAR MEDICAL

DE CE NU MAI VREA FRANTA MEDICI ROMANI ?

Putem sa spunem multe, ca sunt rasisti, ca sunt rai, ca le e frica ca le furam locurile de munca.
Dar despre noi ce putem spune ?
Ce altceva decat adevarul : medicii nostrii nu sunt bine pregatiti !
De ce asta ? Daca vrei sa afli mai multe...

EXPUNERE DE MOTIVE

Examenul de admitere in rezidentiat:
1. Nu evalueaza cunostintele teoretice si practice ale candidatilor.
2. Nu evalueaza calitatile candidatilor sau dorinta de a urma o anume specializare
3. Nu este obiectiv si este umbrit de suspiciunile, dealtfel intemeiate de frauda. (rezultatele staistic trebuie sa fie distribuite dupa o curba Gauss, iar sana sa in fiecare generatie sa existe un candidat cu nota maxima este zero, dar totusi acestia apar; este greu de crezut ca fiecare generatie are cateva genii).
4. Programa dupa care se studiaza este perimata, fiiind invechita si depasita cu cel putin 10 ani.

Invatamantul superior medical:
1. Este extrem de eterogen, fara a exista o uniformitate a programelor scolare
2. Materialul bibliografic este foarte departe de o programa unica care sa asigure o omogenitate a cunostintelor absolventilor
3. Nu exista un standard minim necesar de cunostinte medicale ale absolventilor.

N.B. in momentul de fata putem aprecia ca aproximativ 10% din absolventi sunt capabili de a practica meseria de medic fara a pune constant in pericol viata si sanatatea pacientilor.

Sistemul sanitar romanesc:
1. Este in criza acuta de medici pentru in medicina primara in zonele defavorizate
2. Este o criza acuta de medici in spitalele municipale si orasenesti
3. Exista specialitati ambulatorii ca nutritie si boli metabolice, neuopsihiatria infantila, psihiatria, in anumite judete unde activitatea mediclor specialisti poate fi sprijinita de medicii stagiari (sub forma unui „prerezidentiat”)

MASURI PROPUSE

Reforma invatamantului medical romanesc presupune mai multe cai de actiune. Din acestea in responsabilitatea Ministerului Sanatatii se afla doar invatamantul postuniversitar.

Cai de actiune
I. Reinfiintarea stagiaturii
II. Reorganizarea modului de admitere in rezidentiat
III. Reorganizarea modului de desfasurare a rezidentiatului
IV. Reorganizarea exmenului de absolvire a rezidentiatului si examenul de specialitate – evaluarea profesionala

I. Reinfiintarea stagiaturii

Avantaje:
1. Va aduce absolventilor un minim de cunostinte medicale practice pe care acestia nu le pot deprinde in facultate din motive obiective (ex:instruirea in urgente medico-chirurgicale se face in garzi, in UPU si la Salvare)
2. Va asigura omogenizarea cunostintelor medicale teoretice si practice ale medicilor, prin intermediul unei curricule unice nationale impusa de MS si MEI, bazata in special pe medicina de urgenta.
3. Va asigura un barem minim de cunostinte medicale si de comunicare esentiale pentru activitatea medicala
4. Permite, odata cu experienta in activitatea medicala, o mai buna orientare profesionala a medicilor in vederea rezidentiatului.
5. Va acoperi temorar si partial deficitul de medici
6. Va asigura o crestere rapida a accesibilitatii la serviciile medicale pentru un numar foarte mare de cetateni .
Durata pregatirii : 1 an.
Curiculla : Urgente generale (3 luni), Urgente Chirurgcale (3 luni), Urgente medicale (3 luni), Obtetrica (3 luni), comunicare, limba engleza, nursing pacienti terminali.
Responsabilitati : Colegiul Medicilor din Romania

Evaluare : trimestrial, notari de la 1 la 10.

- media sub 6 obliga la reluarea modulelor respective;
- intre 6 si 8 poate obtine un „privilegiu temporar temporar activitate medicala intr-un spital sau centru medical sub supravegherea unui medic specialist
- peste 8 – poate obtine „privilegiu temporar” pentru 1 (un) an de a lucra ca medic de familie.
Obtinerea Avizului de Libera Practica este conditionata de absolvirea stagiaturii.

II. Reorganizarea modului de admitere in rezidentiat

1. Are in vedere reducerea posibilitatii de a frauda admiterea.
2. Criteriile de selectie au in vedere atat cunostintele teoretice cat si abilitatile practice
3. Criteriile de selectie au in vedere atat cunostintele teoretice dobandite in facultate cat si cele dobandite prin studiu individual.
4. Se evalueaza calitatiile stiintifice ale candidatilor, ca[pacitatea de a face cercetare.
5. Se evalueaza disponibilitatea de efort si de a desfasura activitati voluntare.
6. Fiind un sistem de evaluare continua se creaza o concurenta reala intre aplicanti.
7. Se obtine o crestere a calitatii pregatirii rezidentilor intrucat se creaza o competitie intre clinicile unde se pregatesc acesti rezidenti.

Admiterea se bazeaza pe acumularea de puncte.

1. Numarul de locuri la rezidentiat este limitat: pe specialitate si pe fiecare centru universitar in parte.
2. In functie de specialitate, si locul (clinica) unde face rezidentiatul, candidatul se inscrie pe o lista de asteptare in functie de numarul de puncte care il are. In fiecare clinica admiterea se face anual in functie de numarul de puncte al aplicantilor, si in functie de numarul de locuri alocat de MS (vezi pc III.1)
3. Candidatul trebuie sa adune un numar minim de puncte pentru a putea aplica.
4. Registrul de punctaj al candidatilor este reactualizat de 2 ori pe an - ca sa creem concurenta si sa existe o miscare continua, candidatii sa se agite continuu sa obtina puncte.

Se puncteaza:

1. Cunostintele teoretice - maxim 300 puncte
1.1. - media din facultate – maxim 50 puncte
1.2. - media de la examenul de rezidentiat ( ramane un examen, care NU e obligatoriu, dar poate aduce candidatului puncte in plus; examenul e organizat bianual de MS impreuna cu clinicile de specialitate care sunt responsabile de bibliografie) – maxim 100 puncte
1.3. – masteratul – 50 puncte
1.4. – doctoratul – 100 puncte

2. Capacitatea de cercetare
2.1. - lucrari publicate in reviste ca student – maxim 40 puncte
5 pc / lucrare la care e coautor cu max 5 autori
20 puncte pe o lucrare ca prim autor
2.2. - participarea la proiecte de cercetare – maxim 60 puncte
se puncteaza participarea la un proiect la care este salarizat la acelasi nivel cu cel putin un alt participant care nu e student

3. Capacitatea de a face voluntariat in timpul studentiei si / sau a stagiaturii. – maxim 100 puncte– 1 pct / 5 ore
3.1. - voluntariat in UPU
3.2. - voluntariat in Servicii publice de ambulanta / SMURD
N.B. fiecare voluntar este pontat ca un angajat, de catre serviciul respectiv, dar nu este remunerat.

4. Prestarea de servicii medicale (munca cinstita "in folosul comunitatii")- maxim 250 puncte
4.1. Stagiatura – maxim 50 puncte
4.2. - medic de medicina generala in zone defavorizate. Plata nu pe capitatie ci pe salariu fix, cu un standard de proceduri - adica numar minim de consultatii, deplarasi la domiciliu, etc. Activitatea se desfasoara in baza unui „privilegiu temporar” de a practica medicina ca medic de familie. Acest privilegiu se castiga in stagiatura pe baza unor teste din care rezulta nota de la stagiatura, mai mare de 8. (vezi cap I) maxim – 100 puncte

4.3. – medic de medicina generala in spitale "nedorite" ( in mod sigur nu spitale universitare / judetene) - spitale municipale, orasenesti, comunale, unde fac garzi, consultatii de M.G. Acestea sunt spitalele care au nevoie foarte mare de medici care sa degreveze o mare parte din munca medicilor specialisti ( exemplu garzile, unde in aceste spitale nu au mare lucru de facut doar sa suprevegheze pacienti necritici, si sa cheme doctorul la urgente daca e cazul). Aceasta oportunitate se adreseaza numai acelora care absolva cu o nota de minim 6 stagiatura. – maxim 50 puncte

5. Interviul – maxim 150 puncte.
Candidatul il sustine cu seful de clinica impreuna cel putin inca 2 medici , din care unul este rezidentul sef. Astfel creem posibilitatea ca sefii de clinica sa isi selecteze candidatii. Candidati care ii vor reprezenta in competitia cu alte clinici. Competitie care le va aduce puncte si mai multi rezidenti si, in final, mai multi bani din instruirea lor.

Candidatul poate aplica numai daca are un minim de puncte de la minim 4 probe:
- interviul si 3 din probele 1-4.
Ca atare poate sa nu faca voluntariat, sau cercetare, sau munca cinstita sau sa nu invete in facultate, dar trebuie sa faca 4 din 5 din care interviul e esential.

P.S. Scriam preambulul, si cand am ajuns la partea cu banii am realizat un lucru: trebuie sa avem si rezidentiat pe bani, cu taxa. Se poate face rezidentiat pe bani, doar ca acesta NU iti garanteaza un loc de munca intr-un spital public. In timp ce rezidentiatul fara bani garanteaza acest lucru.
P.P.S. In final in urma rezidentiatului, a evaluarilor anuale, rezidentul obtne puncte si cu acest punctaj isi cauta loc de munca in spitalele publice ale patriei ! REPARTITIA FINALA a specialistilor se face in functie de punctele care le au. Punctajul final este = punctajul de intrare in rezidentiat + punctajul obtinut la evaluarile anuale. La cei care fac rezidentiat cu plata punctajul lor va fi mult mai mic, pentru ca nu au nevoie de puncte ca sa intre in rezidentiat !

III. Reorganizarea modului de desfasurare a rezidentiatului
1. Rezidentiat in sistemul public – admiterea se face in baza punctajului
2. Rezidentiat in sistem privat in baza unei taxe, stabilite de catre fiecare clinica in parte in limitele trasate de MS.

Expunere de motive : crearea unei competitii reale intre medicii rezidenti, care are importanta in repartizarea dupa absolvirea specialitatii.
Creaza competitie intre clinicile care organizeaza rezidentiatul si creste implicarea tututror medicilor din clinica in pregatirea rezidentilor.

Admiterea
Admiterea in rezidentiat se face in baza punctajului acumulat de candidati.
Candidatii opteaza pentru una sau mai multe clinici universitare acreditate de MS pentru a desfasura invatamant postuniversitar.

Curiculla de pregatire
Este unica la nivel national pe fiecare specialitate in parte.
Este stabilita de comun acord de un consiliu consiliul sefilor de clinica reuniti, pentru fiecare specializare in parte.
Este actualizata anual, si are in vedere criteriile europene privind acreditarea medicilor.
Obiectivul este acela de a asigura recunoasterea diplomelor de medic specialist si acreditarea automata in orice tara UE.

Infiintarea pozitiei de Rezident sef.
Pozitia de Rezident sef poate fi ocupata prin, pentru un maxim de 12 luni de un rezident aflat in ultimele 12 luni de rezidentiat. Pozitia este ocupata in functie de rezultatele obtinute la evaluarile anuale, si in baza calitatilor organizatorice ale acestuia. Numirea o face seful de clinica, cu avizul departamentului invatamantului postuniversitar.
Rezidentul sef are indatoriri administrative legate de programarea garzilor rezidentilor, programarea acestora pentru interventiile chirurgicale, rotatia stagiilor, concedii, etc. El actioneaza ca un intermediar intre rezidenti si medicii indrumatori.
Activitatea acestuia este evaluata direct de seful de clinica. Punctajul obtinut de rezidentul sef reprezinta un bonus la punctajul final al rezidentului.

IV. Evaluarea rezidentilor, examenul de specialitate si evaluarea profesionala

Evaluarea profesionala
Reprezinta elementul principal in baza caruia rezidentii aplica in vederea angajarii.

Este facuta in baza punctajelor dupa cum urmeaza:
- punctajul de intrare in rezidentiat – 20%
- punctajul evaluarilor periodice – 30%
- punctajul la examenul de absolvire a rezidentiatului sau examen de specialitate. – 50%

Evaluarea periodica
Rezidentul este evaluat anual.
Evaluarea se face intr-un „stagiu” de evaluare cu o durata de 1 saptamana, in functie de curricula de specialitate.
Evaluarea rezidentilor se face in alt centru universitar decat in cel in care rezidentul isi desfasoara pregatirea.
Evaluarea se face dupa o grila de aptitudini (aptitudini chirurgicale, sau competenta in ecografie, sau competente clinice, etc) stabilita de sefii de clinici reuniti, in concordanta cu curricula de pregatire in specialitate.
Fiecare rezident este evaluat de o comisie formata din : medicul primar indrumator, sub coordonarea caruia se face direct evaluarea, rezidentul sef, si medicul sef de clinica.

Examenul de absolvire a rezidentiatului sau examenul de specialitate
Acesta se desfasoara in una din institutiile de invatamant superior medical, alta decat cea in care rezidentul a urmat 50% din cursurile rezidentiale.
Metodologia de desfasurarea a examenului de absolvire se stabileste de catre MS impreuna cu departamentele de invatamant postuniversitar din fiecare universitate.
Programa este stabilita de sefii de clinici reuniti pentru fiecare specialitate in parte, avand in vedere programa de studiu in rezidentiat

EVALUAREA CLINICILOR IN CARE SE DESFASOARA REZIDENTIATUL
Evaluarea acestora se face in baza:
- Punctajelor obtinute de rezidentii clinicii in evaluarile anuale. (60%)
- Punctajului obtinut pe baza articolelor publicate in reviste cotate ISSI (20%)
- Punctaj obtinut in baza proictelor de cercetare (proportional cu sumele alocate clinicii) (20%)
Evaluarea in baza punctajului va duce la concurenta serioasa intre clinici si la o crestere esentiala a interesului pe care il arata seful de clinica in pregatirea rezidentilor.

Cu cat punctajul unei clinici este mai mare cu atat are dreptul la mai multe locuri la rezidentiat (intre anumite limite) si in final la forta de munca calificata si dornica de munca.
O clinica cu rezultate slabe poate pierde in cel mai scurt timp (3 ani) dreptul de a mai organiza rezidentiate.

ANGAJAREA IN SISTEMUL PUBLIC DE SANATATE
Se face prin concurs in baza punctajului obtinut la evaluarea profesionala si a interviului. Concursul este organizat de managerul unitatii sanitare publice. Ponderea interviului in selectia candidatilor nu poate depasi 15 din punctajul concursului.
Contestatiile sunt adresate si solutionate de CMR.

Reforma in sanatate - de ce mai departe?

2009-09-15T13:12:00.000+03:00

Este evident ca este necesara continuarea reformei sanatatii romanesti. Reforma trebuie sa continue in profunzime, pentru ca in caz contrar alocarea de resurse financiare va ramane fara rezultat. Cresterea finantarii nu va fi urmata de cresterea calitatii actului medical si de cresterea satisfactiei pacientilor. Suntem in momentul crucial in care o dublare a finantarii sistemului nu va duce la dublarea calitatii actului medical, si poate in cel mai fericit caz doar la o crestere de 10%.
Continuarea reformei sistemului sanitar va dura minim 5 ani. Acesta fiind timpul necesar formarii unei noi generatii de medici capabili sa asigure utilizarea resurselor financiare si o crestere a calitatii actului medical de minim 90% in conditiile cresterii finantarii cu 100%.

Calitatea pregatirii medicilor specialisti este un obiectiv strategic al sistemului de invatamant medical. Sistemul actual nu mai corespunde cerintelor actuale, neoferind un cadru concurential real pentru medicii rezidenti, si prin aceasta nu ofera motive susbstantiale de a creste calitatea pregatirii acestora.
Sistemul actual este unul bazat in special pe sanctiuni si nu pe stimulare. In plus aceste sanctiuni nu sunt aplicate consecvent si universal in sistemul de invatamant rezidential postuniversitar. Exista mari discrepante intre exigentele din centre universitare diferite si chiar intre clinici diferite din acelasi centru universitar.
Ca atare, acest sistem trebuie inlocuit cu un sistem de competitie plus recompense pentru activitatea de instruire medicala continua inca din timpul studiilor superioare medicale.