Azi despre spitale.
In Romania exista la ora actuala doua sisteme medicale distincte:
- cel public, reprezentat de spitalele publice
- cel privat reprezentat de medicina de familie, ambulatorul de specialitate, investigatiile paraclinice, stomatologie, farmacii si spitale private.
Este momentul in care dupa 20 de ani fiecare trebuie sa isi aleaga drumul, sa lucreze fie in sistemul public, fie in cel privat, dar nu concomitent in amandoua.
miercuri, 9 iunie 2010
luni, 7 iunie 2010
boc e incredibil
Boc: ”Dacă corelăm pensia cu creșterea economică și cu inflația, în 2008 ar fi trebuit sa avem pensia medie 360 ron și în 2009 de 374 ron!”
CADOURI OTRĂVITE
Trebuie să recunosc: Emil Boc e incredibil!
Emil Boc : ”Creșterea salariilor și pensiilor sunt cadouri otrăvite!”
Nu-i așa că e incredibil! Dacă nu ar fi tragic ar fi comic. Dar nu e comic, e sinistru.
Salariile sunt otrăvite și pensiile nu mai vorbim.
Ca și Ceaușescu art trebui întrebat: ”Domnu Boc, da cu cianură ați încercat?!”
Emil Boc : ”Creșterea salariilor și pensiilor sunt cadouri otrăvite!”
Nu-i așa că e incredibil! Dacă nu ar fi tragic ar fi comic. Dar nu e comic, e sinistru.
Salariile sunt otrăvite și pensiile nu mai vorbim.
Ca și Ceaușescu art trebui întrebat: ”Domnu Boc, da cu cianură ați încercat?!”
DE CE MOARE SĂNĂTATEA ? (1)
Nimeni nu contestă că sistemul sanitar are foarte multe probleme, și că cea mai importantă este lipsa finanțării. Lipsa banilor poate conta pentru 40% din probleme. Adică dacă mâine fondurile în sănătate s-ar dubla poate ca unele probleme vor fi rezolvate. Dar sigur nu toate. Calitatea actului medical în România nu s-ar dubla!
Dar dacă 40% din problema sănătății este finanțarea, care sunt și cum pot fi rezolvate restul de probleme?
Însă 60% din probleme nu sunt legate de bani. Ele sunt legate de relatia medicilor și asistentelor cu pacienții, de modul în care noi, medicii înțelegem să ne facem meseria. Să ne înțelegem clar, sistemul e subfinanțat dar sunt alte ”1000 de probleme” care nu șin de bani.
Cel mai ”cald” exemplu s-a întâmplat chiar vineri la Timișoara când un medic a refuzat internarea unui pacient pe motiv că ”nu are identitate” ! Incredibil, nu?! Să nu ai identitate. În fapt pacientul nu avea buletin, adică era un boschetar amărât care nu avea buletin.
Ce a gândit ”medicul” ? Vă explic eu, că și mie mi s-a explicat: dacă nu are buletin, sigur nu e asigurat și deci ”Casa” nu îl plătește. Pare paluzibil? Poate da, dar sigur e profund gresit.
În primul rând ”casa” nu are ce să caute să se interpună între medic și pacient, să îi spună medicului: ” pe ăsta îl tratezi că e asigurat, și pe ăsta nu că nu e asigurat”. ”Casa” nu are voie, constituțonal vorbind, să oblige medicul să nege tratamentul pacienților. Are doar obligația să recupereze banii de la cei nesigurați. Așa că din acest punct de vedere ”colegul meu” nu avea dreptate.
În al doilea rând, în acest caz special, era vorba de un tratament oncologic, care este un Program Național de Sănătate și care e gratuit pentru toți cetățenii români și europeni. Deci iar nu avea dreptate.
Care e de fapt problema?
Preblema e că medicii români s-au dezumanizat, s-au deprofesionalizat, au uitat ce înseamnă să fii ”doctor”, au uitat Juramântul lui Hipocrate. Au uitat că această meserie e despre compasiune, ajutor, altruism și abia apoi despre competență și știință.
Si toate astea nu țin de bani. Poate că vom găsi argumente care să explice de ce s-a ajuns aici. Și poate că argumentele țin de bani. Dar știu că putem repara toate astea și că asta nu costă nimic.
Nu costă nimic să zâmbești, să vorbești cu pacienții, să ai și să arăți compasiune și grijă. Nu costă nimic să fii bun și să încerci să judeci și să acționezi ca și cum în fața ta ar fi tatăl tău, fratele tău, mama ta, soția sau soțul tău, copilul tău.
Nu costă nimic să faci toate astea. Trebuie doar să vrei.
Nu ai voie ca medic să ”fugi” de răspunderea tratamentului, chiar dacă nu ai bani. Pacientul are nevoie să înțeleagă de ce toate costă. Sigur că nu va fi mulțumit că trebuie să plătescă medicamentele, dar în final va înțelege și va accepta. Dacă îi explică cineva, de ce trebuie să plătească. Ți acel cineva trebuie să fie medicul. Și dăcă îi explică omul în mâinile căruia e gata să își pună viața, el va avea încredere și va fi mulțumit. Că a înțeles și că face ce trebuie pentru săsnătatea lui.
Va urma...
Dar dacă 40% din problema sănătății este finanțarea, care sunt și cum pot fi rezolvate restul de probleme?
Însă 60% din probleme nu sunt legate de bani. Ele sunt legate de relatia medicilor și asistentelor cu pacienții, de modul în care noi, medicii înțelegem să ne facem meseria. Să ne înțelegem clar, sistemul e subfinanțat dar sunt alte ”1000 de probleme” care nu șin de bani.
Cel mai ”cald” exemplu s-a întâmplat chiar vineri la Timișoara când un medic a refuzat internarea unui pacient pe motiv că ”nu are identitate” ! Incredibil, nu?! Să nu ai identitate. În fapt pacientul nu avea buletin, adică era un boschetar amărât care nu avea buletin.
Ce a gândit ”medicul” ? Vă explic eu, că și mie mi s-a explicat: dacă nu are buletin, sigur nu e asigurat și deci ”Casa” nu îl plătește. Pare paluzibil? Poate da, dar sigur e profund gresit.
În primul rând ”casa” nu are ce să caute să se interpună între medic și pacient, să îi spună medicului: ” pe ăsta îl tratezi că e asigurat, și pe ăsta nu că nu e asigurat”. ”Casa” nu are voie, constituțonal vorbind, să oblige medicul să nege tratamentul pacienților. Are doar obligația să recupereze banii de la cei nesigurați. Așa că din acest punct de vedere ”colegul meu” nu avea dreptate.
În al doilea rând, în acest caz special, era vorba de un tratament oncologic, care este un Program Național de Sănătate și care e gratuit pentru toți cetățenii români și europeni. Deci iar nu avea dreptate.
Care e de fapt problema?
Preblema e că medicii români s-au dezumanizat, s-au deprofesionalizat, au uitat ce înseamnă să fii ”doctor”, au uitat Juramântul lui Hipocrate. Au uitat că această meserie e despre compasiune, ajutor, altruism și abia apoi despre competență și știință.
Si toate astea nu țin de bani. Poate că vom găsi argumente care să explice de ce s-a ajuns aici. Și poate că argumentele țin de bani. Dar știu că putem repara toate astea și că asta nu costă nimic.
Nu costă nimic să zâmbești, să vorbești cu pacienții, să ai și să arăți compasiune și grijă. Nu costă nimic să fii bun și să încerci să judeci și să acționezi ca și cum în fața ta ar fi tatăl tău, fratele tău, mama ta, soția sau soțul tău, copilul tău.
Nu costă nimic să faci toate astea. Trebuie doar să vrei.
Nu ai voie ca medic să ”fugi” de răspunderea tratamentului, chiar dacă nu ai bani. Pacientul are nevoie să înțeleagă de ce toate costă. Sigur că nu va fi mulțumit că trebuie să plătescă medicamentele, dar în final va înțelege și va accepta. Dacă îi explică cineva, de ce trebuie să plătească. Ți acel cineva trebuie să fie medicul. Și dăcă îi explică omul în mâinile căruia e gata să își pună viața, el va avea încredere și va fi mulțumit. Că a înțeles și că face ce trebuie pentru săsnătatea lui.
Va urma...
miercuri, 12 mai 2010
Oana Paula propune: PROGRAMUL ULTIMA SPAGA
Oana Paula propune acest program. Mi-ar fi placut sa imi apartina, dar Oana Paula este in mod evident mai creativa decat mine.
Textul este nemodificat sii ii apartine in totalitate.
Textul este nemodificat sii ii apartine in totalitate.
miercuri, 28 aprilie 2010
Infectii
Prostii: managerii nu sunt demiși dacă raportează infecțiile! În plus dacă șefii de secție nu recunosc ca au infecții nici managerul nu poate sa "raporteze" . De altfel raportarea nu o face managerul ci epidemiologul. Dacă te uiți în spitalele românești te ia durerea de cap: infecțiile nosocomiale sunt intre 15 și 25%. În SUA sunt 10% și sunt recunoscute ca fiind cel mai mare "ucigaș" al pacienților internați.
Managerul are primul interesul sa se raporteze infecțiile, pentru ca ele induc costurile cele mai mari de tratament. Dacă le "vede" știe sa le controleze.
Cea mai importanta cauza pentru apariția infecțiilor rezistente (nosocomiale / intra spitalicești) este tratamentul antibiotic ! Studiul MIRA a arătat ca 25% din pacienții internați cu infecții au germeni rezistenți deși nu au avut contact cu sistemul de sănătate. Dar au "băut" la antibiotice, după sintagma :”întrebați medicul sau farmacistul", adică farmacistul, care de fapt e un asistent de farmacie. Adică 90% din tratamentele antibiotice din țara asta se fac după ureche, adică urechea unui asistent cu 12 clase. Tare, nu?!
În toata lumea infecțiile "asociate cu îngrijirile medicale" sunt o problema. Noi, ca țară și ca popor suntem ipocriți: nu vrem sa recunoaștem. Mai ales poporu' nu vrea sa înțeleagă că ăsta e "costul" medicinei moderne, vindecam 10 boli și apar alte 3 ca o consecință a tratamentului. Și dacă poporu' nu vrea, apoi nu vrea nici medicul, și nici șeful de secție, și nici managerul, nu?
Culmea e că controlul infecțiilor nosocomiale nici nu ține de bani. Încercările de a „controla„ infecțiile prin izolarea strictă a pacienților, au eșuat. Infecțiile se controlează prin profilaxie, prin abstinența de a consuma inutil antibiotice, prin a declara ”non grata” anumite antibiotice la care s-a dovedit că avem rezistență. În fapt ceea ce e cel mai amuzant este că aplicarea unor politici de combatere a infecțiilor va duce la scăderea costurilor ! Dar ăsta e deja management, medicină bazată pe dovezi și nu pe prostii.
Managerul are primul interesul sa se raporteze infecțiile, pentru ca ele induc costurile cele mai mari de tratament. Dacă le "vede" știe sa le controleze.
Cea mai importanta cauza pentru apariția infecțiilor rezistente (nosocomiale / intra spitalicești) este tratamentul antibiotic ! Studiul MIRA a arătat ca 25% din pacienții internați cu infecții au germeni rezistenți deși nu au avut contact cu sistemul de sănătate. Dar au "băut" la antibiotice, după sintagma :”întrebați medicul sau farmacistul", adică farmacistul, care de fapt e un asistent de farmacie. Adică 90% din tratamentele antibiotice din țara asta se fac după ureche, adică urechea unui asistent cu 12 clase. Tare, nu?!
În toata lumea infecțiile "asociate cu îngrijirile medicale" sunt o problema. Noi, ca țară și ca popor suntem ipocriți: nu vrem sa recunoaștem. Mai ales poporu' nu vrea sa înțeleagă că ăsta e "costul" medicinei moderne, vindecam 10 boli și apar alte 3 ca o consecință a tratamentului. Și dacă poporu' nu vrea, apoi nu vrea nici medicul, și nici șeful de secție, și nici managerul, nu?
Culmea e că controlul infecțiilor nosocomiale nici nu ține de bani. Încercările de a „controla„ infecțiile prin izolarea strictă a pacienților, au eșuat. Infecțiile se controlează prin profilaxie, prin abstinența de a consuma inutil antibiotice, prin a declara ”non grata” anumite antibiotice la care s-a dovedit că avem rezistență. În fapt ceea ce e cel mai amuzant este că aplicarea unor politici de combatere a infecțiilor va duce la scăderea costurilor ! Dar ăsta e deja management, medicină bazată pe dovezi și nu pe prostii.
marți, 6 aprilie 2010
TRANSPLANTUL
Nu demult am făcut eforturi să resping un proiect de lege care prevedea Acordul Prezumat al donării de organe și țesuturi. Adică, dacă în cursul vieții nu spuneai explicit, la notar, că nu vrei ca organele tale sa nu fie prelevate, în caz de moarte cerebrala lucrul ăsta se întâmpla. Eu am motivat atunci, că trăim într-o țară în care un om de bine se oferă să te opereze într-un bar, cu briceagu, să îți scoată un glonț din picior... Așa că nu putem fi pregătiți pentru o asemena lege.
Dar, bine, bine, cum facem?
Și am venit cu o idee.
Ori de câte ori apari în fața autorității statului cerând ceva, trebuie să semnezi că ai citit informațiile despre transplant și ca ești de acord / nu ești de acord cu donarea. Adică dacă vrei să preschimbi buletinul (după 18 ani), sau carnetul de conducere, sau pașaportul, sau talonul mașinii,sau să îți iei cardul de asigurat, trebuie sa citești despre transplant, și trebuie să semnezi, DA sau NU. Atât de simplu.
Citește pe www.horia-cristian.ro la legi...
Dar, bine, bine, cum facem?
Și am venit cu o idee.
Ori de câte ori apari în fața autorității statului cerând ceva, trebuie să semnezi că ai citit informațiile despre transplant și ca ești de acord / nu ești de acord cu donarea. Adică dacă vrei să preschimbi buletinul (după 18 ani), sau carnetul de conducere, sau pașaportul, sau talonul mașinii,sau să îți iei cardul de asigurat, trebuie sa citești despre transplant, și trebuie să semnezi, DA sau NU. Atât de simplu.
Citește pe www.horia-cristian.ro la legi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
