De unde banii? Fiecare dintre noi este de acord că banii
sunt importanți. Cât vrem la sănătate? 5%, 6%... 8% din PIB!? Azi avem
4% din PIB. Ce am face cu banii? Ce-ar fi dacă am avea o baghetă magică și am „genera” 8% din
PIB, adică 9,6 mld euro? Credeți că
serviciile de sănătate ar fi mai bune, că suma dublă ar produce o dublare a calității!?
Sau măcar o creștere cu 50%? Evident că spuneți NU. Bunul simț
ne arată că este nevoie de o creștere graduală, astfel încât sistemul să
absoarbă banii și să îi transforme în servicii mai convenabile și de calitate
mai bună.
Toate
partidele din România vorbesc de un sistem de finanțare în trei paliere: asigurările sociale de sănătate, coplata și asigurările voluntare de boală. Asigurările sociale ar trebui să
acopere 70% din costuri, coplata aproximativ 20% și asigurările voluntare de
boală 10%.
Modul
de obținere a banilor pentru asigurările sociale este diferit: PSD vrea un
sistem social cu asigurări universale, unele voci din PNL vor un sistem de stânga(?!),
unde banii vin din bugetul de stat, alții, cei mai mulți, vor menținerea status
quo-ului. Dar toți sunt de acord că din aceste asigurări sociale trebuie
acoperit pachetul de bază. Dar ce e
pachetul de bază? Cum e definit?
Pachetul de bază
Și
aici e marea problemă a ultimilor zece ani: cum definim pachetul de bază, care
sunt serviciile pe care le acoperim din asigurările sociale. Definiția se află
în fața ochilor noștri, deoarece trebuie să reprezinte 70% din valoarea tuturor
serviciilor. De ani de zile, în Contractul Cadru avem o listă de servicii, care
reprezintă pachetul minim (pachetul de bază). Problema e că niciodată nu am
avut bani pentru TOATE SERVICIILE, PENTRU TOATĂ LUMEA. Și atunci apare întrebarea:
cât putem acoperi, din acest pachet, din Fondul Național de Asigurări Sociale
de Sănătate (FNUASS)? Probabil 70%, adică, în medie, orice serviciu medical
este acoperit de casa de asigurări în proporție medie de 70%. Vor fi servicii
acoperite cu 20% și servicii acoperite 100%. Hipertensiunea arterială
necomplicată poate fi acoperită 20% la un tânăr; apariția unei complicații
majore poate să ducă la compensare de 80% sau 90%. Vârsta reprezintă un
criteriu important; o boală cronică (durerea cronică lombară) poate fi acoperită la tineri
cu 30%, iar la un pensionar cu 80%. Când vorbim de acoperire, vorbim de
compensarea tuturor serviciilor, de la consultația la medicul de familie la
investigații paraclinice, la medicamente sau la servicii de spitalizare și
recuperare. Se creează astfel un sistem foarte simplu și transparent de
definire a pachetului minim de servicii.
Asigurările sociale de sănătate – cota
unică la FNUASS
Haideți
să gândim „out of the box” referitor la cota unică de contribuție la FNUASS. Vă invit să nu faceți
referire doar la taxarea veniturilor obținute din salarii sau pensii, ci la
toate veniturile obținute de persoanele fizice, care reprezintă 70-75% din PIB
(84-90 mld euro), și să includem și veniturile din dobânzi, chirii și tranzacții
bursiere, imobiliare sau auto. Dacă introducem
contribuția pentru sănătate în cota unică de 5,5% din toate veniturile, ajungem
la colectarea a 4,62-4,95 miliarde de euro doar din contribuții, față de 3,6
miliarde de euro, cât se colectează azi. În acest
fel simplu creștem cu 27% colectarea la FNUASS.
Scăderea
costurilor cu munca
Mai există un efect „secundar” interesant:
scăderea costurilor cu munca! Acum,
pentru fiecare 100 lei produși prin muncă, contribuțiile la sănătate sunt 5,5%
din salariul brut (pentru angajat) și de 5,2% din fondul de salarii (pentru
angajator). Dacă adunăm și încă 0,85% din fondul de salarii pentru concediile
medicale, în final ajungem la 11,55%. Însă,
dacă aplicăm cota unică de 5,5%, creștem
colectarea la FNUASS și scădem cu 6% costurile cu munca! Aud deja protestele
vehemente ale celor care au învățat să fenteze sistemul. Și le amintesc că și
acum există contribuții la sănătate pe tranzacțiile financiare, venituri din
chirii șamd, doar că aceștia fentează, daca mai au un salariu sau o pensie. Majoritatea
celor care fac venituri din diverse surse, altele decât salariile, sunt de fapt
angajați cu salariul minim pe economie, sau cu 1/2 normă; aceștia pot avea
venituri de 100.000 lei/lună și pot contribui la sănătate cu 45 lei, la fel ca un
muncitor necalificat care muncește 4 ore/zi (!). O asemenea măsură de schimbare
a filozofiei colectării este politica sanitară. Ea are efecte atât de profunde,
încât poate schimba viitorul României. Este un semnal politic puternic că România
vrea să stimuleze munca, să stimuleze investiția în muncă și să descurajeze
investițiile imobiliare și financiare. Studiile arată că unul dintre cei mai
importanți factori care influențează Investițiile Străine Directe în sectorul
secundar este costul forței de muncă. O forță de muncă cu costuri scăzute înseamnă
investiții în industrie. Acestea duc la creștere economică solidă.
Tot de politica sanitară ține acordul tuturor forțelor politice de creștere
a contribuției la FNUASS, progresiv, cu 1% anual. Aceasta ar duce în cinci ani
la o cotă de 10% din toate veniturile, ceea ce ar reprezenta în 2016
aproximativ 10 miliarde de euro.
Coplata. Contul de Economii de
Sănătate.
De
unde vin banii? Aici intervine a doua transformare, prin apariția unor instrumente
financiare interesante. Pacientul poate face coplata din surse diverse: din buzunarul propriu, dintr-o asigurare complementară sau din Contul de Economii de Sănătate (CES). Poți
să fii acoperit de o asigurare complementară care poate fi diferențiată în funcție
de riscul de sănătate pe care îl prezintă fiecare. În Olanda există asigurarea
complementară obligatorie, de 4%. O altă alternativă este CES. Acesta este
creat prin contribuțiile angajatorului, în sumă de aproximativ 200 de euro/angajat/an,
sumă care este deductibilă fiscal și acum. CES-ul este un cont asemănător cu un
cont de pensie, unde banii se capitalizează pentru angajat. Angajatul poate folosi
banii pentru plata serviciilor medicale, inclusiv pentru primele 5 zile de
concediu medical (plătite acum de angajator). Dacă nu se îmbolnăvește, banii se
capitalizează și angajatul îi poate primi când contractul de muncă încetează
amiabil (pensionare) sau la inițiativa angajatorului. În acest fel împlinim a treia
nevoie a angajatului „propășirea financiară”. Totodată, acest CES vine să împlinească nevoia
angajatorului de a avea muncitori sănătoși și fideli (în Ep. 1 vorbeam de
cheltuielile uriașe generate de fluctuația forței de muncă). În CES se pot
colecta, teoretic, până la 2,52 mld. euro, pentru că în viitoarea lege a
sănătății se precizează că suma deductibilă fiscal este de 600 euro/an. Probabil că cifra corectă e de 0,84 miliarde euro în
primul an, ceea ce corespunde unei depuneri de 200 euro/ an, pentru că acești
bani reprezintă mai puțin decât contribuția angajatorului de 5,2%, care
dispare. În plus, sunt sigur că vor exista angajatori care pentru unii salariați
vor contribui cu mai mult de 200 euro/an.
Se
creează astfel un stimulent puternic pentru ca oamenii să nu se „îmbolnăvească” și să se
mențină sănătoși. Și nu vorbesc despre bolile acute, pentru că 3/4 din
cheltuielile din sănătate merg la bolile cronice. Acest CES devine un stimulent
pentru ca oamenii să trăiască sănătos, să renunțe la fumat, alcool și să se hrănească
mai sănătos, răspunzând celei de-a doua nevoi: „să mă ții sănătos”.
O analiză a concediilor medicale (CM) arată că
oamenii preferă să-și ia 3-4 zile de „medical”
ca să își rezolve problemele extraprofesionale. Instituțiile publice – în majoritate – au program doar dimineața, iar cetățeanul este nevoit să
își ia concediu de odihnă, fără plată sau medical ca să-și rezolve diverse
probleme. CM e cel mai convenabil, pentru că banii sunt plătiți de angajator,
ceea ce încurajează practica. Pentru concediul fără plată trebuie să-ți anunți
angajatorul, să semnezi suspendarea contractului de muncă și când vii înapoi să
semnezi reluarea lui. În 2009 și 2010, după măsurile polițienești luate de CNAS,
concediile medicale au scăzut la 1,5-2% din totalul zilelor lucrătoare. Dar
doar pentru scurtă vreme, pentru că doctorii au învățat că CNAS poate controla
doar caligrafia și nu și corectitudinea diagnosticului, iar concediile medicale
au crescut treptat la peste 4%. Dacă angajatul va primi banii pe CM din CES va
fi mult mai puțin stimulat să și-l ia. Se răspunde astfel nevoii „să am muncitori sănătoși și fideli”. Pe lângă creșterea productivității muncii prin scăderea
zilelor de muncă pierdute, scad și pierderile induse de fluctuația excesivă a
forței de muncă. Aș spune că CES va fi un produs „corporate”, adresat
firmelor și angajaților sub 50 de ani, care pot strânge sume semnificative.
Asigurarea complementară va fi un produs adresat celor de peste 50 de ani. Întrucât
aici intră și pensionarii, care beneficiază de rate reduse ale coplății, cred că
primele de asigurare vor fi modeste.
Asigurările de boală
Asigurarea
de boală este un produs interesant, care poate avea două valențe. Una „ieftină”, în care este
o asigurare de risc, destinată să acopere riscul unei boli serioase, în care
costurile bolii depășesc 1500-2000 de euro. O asemenea situație poate fi un
accident casnic (o fractură de coloană), o boală coronariană cu multiple
stenturi sau o boală valvulară care necesită intervenție chirurgicală. Asigurarea
ar acoperi aceste costuri, răspunzând nevoii pacientului „să nu dau faliment luptând cu boala”.
Există
și varianta „scumpă”, în care pacientul nu numai că are riscul de îmbolnăvire
acoperit în totalitate, dar polița îi permite să fie tratat în cele mai scumpe centre
medicale.
Aceste
asigurări de boală ar trebui să mai aducă încă 10% în sistem, adică undeva la
0,5 miliarde de euro.
Concluzie
În
final, prin câteva modificări discrete am colecta 4,62 mld. euro la FNUASS,
0,84 miliarde din CES și încă 0,5 mld. euro din asigurări de boală. În total se
fac 5,96 mld. euro, chiar din 2012, față de 4 mld. euro cât prevede bugetul pe
2012. Și am și scădea costurile cu forța de muncă! În cinci ani am putea ajunge
la 10 mld. euro în FNUASS, la care se adaugă 1,5 mld.
euro în CES și 1 mld. euro asigurări de boală. Totalul este de 12,5 mld. euro, iar
la un PIB de 140 mld. euro înseamnă 8% din PIB.
Nu
vreau să închei foarte optimist: indiferent câți bani am avea, dacă nu ne
schimbăm modul de a face medicina, acești bani nu înseamnă mare lucru. Menținerea
formulei „plata per serviciu” este toxică: generează servicii medicale inutile și
promovează boala, și nu sănătatea!
citat
„Plata
per serviciu” este toxică: generează servicii
medicale inutile și promovează boala, și nu sănătatea!
Cifra
5,5% este cota unică de contribuție la
FNUASS care ar aduce în plus peste un miliard de euro în sănătate
Problema nu sunt banii Cristian, problema sunt oamenii. Nu mai exista suficienti oameni bine pregatiti in domeniu.
RăspundețiȘtergereDin spate vine repede noua generatie a medicinistilor intrati pe banda rulanta la facultate, iar din cei vechi majoritatea s-au plafonat sau au ales fuga dupa bani.
Pe bune, rar mai gasesti un medic care sa urmareasca vindecarea si nu venitul (nu neaparat plicul suplimentar) adus de pacientul X.
Esti un visator, si nu cred ca o sa te schimbi vreodata. Privind la stradaniile tale din ultimii ani, e de admirat cum nu renunti cu toate ca nu se schimba nimic ca esenta. Ba chiar sistemul e tot mai putred.
In scrisoarea primita spuneti ca ascultati vocea poporului . La prima demiterea a lui Basescu am votat si reducerea numarului de parlamentari. Cine ne-a auzit si pe noi? Voi cei din parlament? Acum vreti votul nostru.
RăspundețiȘtergereDraga Anonim Basist,
ȘtergereCe are postarea despre sistemul sanitar cu reducerea numarului de parlamentari? Evident ca intrebarea e retorica. Nimic.
Insa votul uninominal intr-un singur tur are...Vot care a fost propus si sustinut de iubitul tau conducator si Presedintele meu, dar mai apoi, dupa 2 ani respins de curtea constitutionala.
Oricum forma actuala de vot va genera mai multi parlamentari si nu mai putini.
Dar ca sa ne intoarcem la oile noastre: PNL a depus un proiect de reducere a numarului la 300 sicare respins de onorabilii PD-L-isti. Noi NU suntem de acord cu Parlamentul unicameral, ceea ce e o alta poveste.
O noapte buna!